Cauze și factori de risc
Atunci când ne ridicăm în picioare, un volum mai mare de sânge ajunge în partea inferioară a corpului, sub acțiunea gravitației. Acest lucru face ca, temporar, mai puțin sânge să ajungă la inimă, ceea ce reduce tensiunea arterială.
În mod normal, valorile tensionale sunt corectate rapid, iar căderea bruscă de tensiune trece neobservată. Tensiunea arterială este stabilizată cu ajutorul baroreceptorilor, celule nervoase localizate în apropierea arterelor inimii și gâtului. Atunci când detectează modificarea de tensiune, baroreceptorii transmit semnale către creier, iar acesta, la rândul său, trimite comenzi către inimă. Astfel, ritmul cardiac și volumul de sânge pompat cresc, vasele de sânge se îngustează, iar tensiunea arterială este normalizată.
În cazul unor persoane, acest mecanism nu funcționează optim, din diferite cauze. În consecință, valorile tensionale nu pot fi reglate în mod corespunzător la trecerea în ortostatism, ceea ce cauzează hipotensiune posturală.
Hipotensiunea ortostatică poate fi cauzată de:
- Clinostatismul prelungit (statul în pat pentru perioade lungi);
- Deshidratarea – scade volumul de sânge. Poate apărea în contextul diareei, vărsăturilor, transpirațiilor excesive, febrei, administrării de diuretice și în condiții de consum insuficient de lichide;
- Afecțiunile cardiovasculare – insuficiența cardiacă, bradicardia (ritm cardiac prea lent), boli valvulare, infarctul miocardic în antecedente;
- Boli ale sistemului endocrin – boala Addison, hipoglicemia funcțională, diabetul zaharat (dacă este complicat cu neuropatie);
- Afecțiuni ale sistemului nervos – boala Parkinson, demența cu corpi Lewy, disfuncția autonomă;
- Leziuni ale măduvei spinării,
- Traumatisme vertebro-medulare,
- Mese bogate în carbohidrați (exces de pâine, paste, orez sau alte surse de cereale, zahăr) – provoacă hipotensiune postprandială la anumiți pacienți (scăderea tensiunii arteriale în primele 75 de minute după masă).
Printre factorii de risc pentru hipotensiune posturală se numără:
- Consumul de alcool;
- Vârsta peste 65 de ani – odată cu îmbătrânirea, baroreceptorii nu mai funcționează corespunzător;
- Anumite medicamente – cum ar fi cele pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, antidepresive, antipsihotice;
- Sarcina (în special în primele 24 de săptămâni);
- Imobilitate prelungită (cum ar fi în contextul unei boli sau sarcinii);
- Prezența afecțiunilor cardiovasculare, endocrine sau ale sistemului nervos;
- Deshidratarea;
- Anemia, cum ar fi prin deficit de fier sau vitamina B12.