Hepatita este termenul folosit pentru a descrie inflamația ficatului, organ responsabil de procesarea nutrienților și filtrarea sângelui. Funcțiile acestuia pot fi perturbate în cazul hepatitelor. Deși există mai multe tipuri de hepatite, în general, acestea sunt cauzate fie de infecții virale, fie de consumul excesiv de alcool.
Hepatitele virale, denumite și hepatite infecțioase, sunt infecții virale produse de virusurile hepatitice A, B, C, D și E, care pot determina forme acute sau cronice de boală. Restul hepatitelor sunt cauzate de alcool sau consumul anumitor medicamente (precum intoxicația cu paracetamol), situație în care este vorba de hepatita toxică, ori sunt autoimune.
Virusul hepatitic A se transmite prin alimente sau băuturi contaminate, ori prin contactul cu secrețiile unei persoane deja bolnave. În general, hepatita A este cunoscută sub denumirea populară de „boala mâinilor murdare” deoarece se răspândește ușor pe cale fecal-orală. Evoluția bolii este limitată, aproape toți bolnavii se vindecă fără sechele, iar imunitatea se menține pe tot parcursul vieții.
Infecția cu virusul hepatitic B poate duce atât la hepatită acută, cât și cronică, fiind o importantă cauză de ciroză, cancer hepatic și deces la nivel mondial. Virusul se poate transmite de la mamă la făt în timpul nașterii, prin contact cu sângele și secrețiile unei persoane purtătoare (inclusiv în timpul contactului sexual neprotejat) sau prin înțeparea accidentală în obiecte ascuțite contaminate (de exemplu ace în timpul consumului de droguri). Forma acută se manifestă prin apariția bruscă a icterului (îngălbenirea pielii și a ochilor), oboseală accentuată și greață și vărsături. Majoritatea bolnavilor care dezvoltă forma acută de hepatita B se vindecă, dar la o parte dintre ei infecția se cronicizează, iar virusul persistă în celulele hepatice și în sânge timp de mai mulți ani ducând în final la ciroză sau cancer hepatic. Există și situații în care infecția este silențioasă, iar bolnavul descoperă accidental prezența virusului (la analize de sânge).
Infecția cu virusul hepatitic B poate fi prevenită prin vaccinare (vaccinul fiind inclus în schema națională, gratuită de vaccinare a copiilor din România), care oferă o eficacitate de 100%.
Spre deosebire de hepatita B, hepatita cauzată de infecția cu virusul hepatitic C are o fază acută asimptomatică motiv pentru care riscul de cronicizare este foarte ridicat. Virusul se transmite doar prin contactul cu sângele unei persoane infectate (care de multe ori nu știe că este purtătoare). Boala evoluează pe parcursul mai multor ani, timp în care determină simptome minime ce pot fi confundate cu alte afecțiuni (de exemplu, oboseală accentuată, lipsa poftei de mâncare, transpirații, confuzie). De obicei, bolnavul descoperă infecția accidental (la analize de sânge) sau se prezintă la medic în stadiul terminal (ciroză hepatică) atunci când apar mai multe simptome, iar tratamentul este mult mai complex.
Virusul hepatitic D se poate replica doar în prezența virusului hepatitic B și poate pătrunde în corp fie simultan cu acesta (co-infecție), fie la distanță de câțiva ani de acesta (suprainfecție). Se estimează ca aproximativ 5% dintre bolnavii de hepatită B cronică prezintă și infecție cu virusul hepatitic D. Riscul de ciroză și carcinom hepatocelular este mult mai mare în cazul prezenței ambelor virusuri, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare anti-hepatita B.
Heptatita E este o formă mai rară de hepatită în țara noastră, fiind întâlnită mai frecvent în sudul și estul Asiei. Virusul hepatitic E se transmite prin consumul de apă contaminată, iar boala are o evoluție limitată și se vindecă în 2-6 săptămâni, de obicei fără sechele.
Consumul excesiv de alcool (20-30 ml zilnic) timp de mai mulți ani poate duce la hepatită acută alcoolică. Această formă apare la 35% dintre consumatorii înrăiți de alcool și are manifestări clinice zgomotoase (dureri abdominale, greață, vărsături), iar dacă nu se întrerupe definitiv consumul de alcool, evoluează spre ciroză hepatică și deces.
Alte cauze neinfecțioase de hepatită includ intoxicațiile cu diferite medicamente (hepatite acute cu evoluție rapidă, fulminantă, care reprezintă urgențe medicale), bolile metabolice (de exemplu, boala Willson, hemocromatoza ori glicogenozele) sau procesele autoimune care duc la forme cronice de hepatită și la ciroză biliară.
În general, hepatitele acute determină:
Formele cronice de hepatită (inflamația ficatului care persistă peste 6 luni) sunt, în general, asimptomatice sau determină simptomatologie minimă, care de multe ori nu îngrijorează bolnavul sau trece neobservată, precum scăderea apetitului, transpirații abundente sau oboseală. Riscul de a dezvolta complicații este mult mai crescut în cazul formelor cronice deoarece majoritatea nu sunt tratate în timp util. Anumite forme de hepatită pot duce la hipertensiune portală.
Indiferent de cauza care a dus la hepatită, în formele acute, transaminazele (TGO, TGP) vor fi crescute, alături de bilirubină și GGT (γ-glutamil transferaza mai ales în hepatita alcoolică). În cadrul diagnosticării hepatitelor, se poate recomanda și determinarea nivelului de alfa-fetoproteină, un marker util în monitorizarea pacienților cu risc crescut de dezvoltare a carcinomului hepatocelular, și testele de anticorpi antimitocondriali.
Analizele de sânge care depistează infecțiile virale includ:
Ecografia abdominală este o investigație de rutină, recomandată pentru a exclude icterul obstructiv care poate apărea în litiaza biliară și complicațiile hepatitelor cronice, respectiv ciroza hepatică, abcesul hepatic și carcinomul hepatocelular. De asemenea, la ecografie se pot vedea hepatomegalia (creșterea în volum a ficatului) și ascita (acumularea de lichid în abdomen).
Biopsia hepatică este rezervată cazurilor rare, în care nu poate fi descoperit agentul cauzator ar hepatitei cronice, fiind o investigație esențială în ciroza biliară și bolile metabolice. O alternativă la puncția-biopsie hepatică este testul neinvaziv Fibroscan, care permite cuantificarea gradului de fibroză hepatică specifică hepatitelor cronice și cirozei.
În formele acute de boală, specialiștii în hepatologie recomandă repausul la pat, hidratarea adecvată și administrarea de antiemetice, în caz de vărsături. Hepatitele A și B pot fi prevenite prin vaccinare, iar în cazul hepatitei C s-au dezvoltat numeroase tratamente antivirale care duc la eradicarea infecției și la vindecare. Abstinența totală la alcool este singura metodă prin care se poate opri evoluția steatohepatitei alcoolice și progresia către ciroză.
În hepatita autoimună se administrează corticosteroizi și imunosupresoare, iar în intoxicații se folosește antidotul specific în funcție de medicamentul sau otrava ingerată. În cazurile severe care duc la insuficiență hepatică se recomandă transplantul hepatic. Acesta este recomandat și formelor cronice complicate cu ciroză în stadiul terminal.
La Centrul Integrat de Excelență în Boli Hepatice SANADOR, pacienții beneficiază de metode de screening și diagnostic de ultimă generație, de la analize de sânge la examene imagistice, printre care și elastografia Fibroscan. Abordarea afecțiunilor hepatice se realizează personalizat și multidiciplinar, folosind cele mai avansate tehnologii și proceduri disponibile.
Centrul Integrat de Excelență în Boli Hepatice SANADOR, coordonat de Prof. Dr. Irinel Popescu, realizează proceduri de tratament avansat, inclusiv intervenții chirurgicale complexe, de la rezecții la transplant hepatic. Medicii experimentați și dedicați de la SANADOR monitorizează pacienții pe toată durata tratamentului și oferă recomandări legate de alimentație și stil de viață, importante în managementul bolilor hepatice.
Măsurile de prevenire a afectării hepatice includ:
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
