Fracturile vertebrale

Ce sunt fracturile vertebrale?

Fracturile vertebrale sunt fisuri sau discontinuități parțiale sau totale ale uneia sau mai multor vertebre, oasele care formează coloana vertebrală. În funcție de regiunea coloanei în care se află, fiecare vertebră are un aspect distinct. Există 7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale și 4 vertebre coccigiene.

• 
  Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Cele mai frecvente tipuri de fracturi vertebrale sunt fracturile prin compresie sau tasările vertebrale, care apar cel mai adesea la persoanele care suferă de osteoporoză. Aceste tipuri de fracturi determină compresii ale corpurilor vertebrale afectate, care se vor prăbuși și vor pierde din înălțime, ceea ce antrenează modificări ale curburii coloanei. Cele mai multe fracturi vertebrale apar la nivelul coloanei toracale inferioare sau la joncțiunea toraco-lombară, la locul de unire al vertebrelor toracale cu cele lombare.

Tipuri de fracturi vertebrale

Fracturile vertebrale pot fi clasificate în diverse moduri, în funcție de localizare, de stabilitatea fracturilor, respectiv de modul de producere al acestora. Fracturile vertebrale pot apărea în regiunile cervicală, toracală sau lombară.

Fracturile vertebrale stabile sunt fracturi ale vertebrelor fără dislocări ale acestora, vertebrele rămânând în poziția lor de bază. Se numesc astfel deoarece coloana vertebrală afectată poate susține în continuare greutatea corpului. Fracturile stabile nu necesită, de cele mai multe ori, intervenție chirurgicală.

În schimb, fracturile vertebrale instabile antrenează modificări de poziție ale vertebrelor. Aceste tipuri de fracturi sunt mai predipuse la complicații, întrucât pot comprima rădăcini nervoase și porțiuni ale măduvei spinării, determinând afectarea nervilor spinali și paralizii ale nervilor.

În funcție de mecanismul de producere, fracturile vertebrale pot fi clasificate în:

• Fracturi prin compresie sau fracturile prin tasare – apar, de regulă, la pacienții cu vertebre fragile, subțiate, afectate de osteoporoză. În timp, prin traumatisme mici, repetate, aceste vertebre fisurate se prăbușesc, de regulă în porțiunea anterioară. Un tip aparte este fractura prin compresie de tip pană (wedge) în care, privită din profil, forma corpului vertebral devine triunghiulară, în locul formei normale, dreptunghiulare.
• Fracturi de tip burst (explozie) – în acest tip, vertebra pierde din înălțime atât în porțiunea anterioară, cât și în cea posterioară. Apare, de regulă, prin compresii puternice ale coloanei, de exemplu în timpul unei căderi de la mare înălțime, cu aterizare în picioare, ceea ce determină ruperea vertebrei în multiple bucăți mai mici (fractură cominutivă). Aceste fracturi pot fi stabile sau instabile, iar din cauza multiplelor fragmente de fractură, acestea sunt mai greu de vindecat și pot determina cele mai severe complicații.
• Fractura de tip Chance prin mecanism de flexie/distracție – apare la nivelul coloanei toraco-lombare în cazul distracției vertebrale, de exemplu în cazul unei coliziuni auto, atunci când corpul este împins înainte brusc (hiperflexia coloanei) în porțiunea sa superioară, iar bazinul este susținut de centura de siguranță. Vertebra se poate rupe sau nu sub acțiunea acestei forțe, iar mecanismul este aproximativ opus celui din cazul fracturilor de tip burst. Aceasta este, de regulă, o fractură instabilă.
• Fractura prin dislocare – este determinată de leziuni ale ligamentelor care susțin vertebrele și care le mențin aliniate. Aceste leziuni ligamentare determină deplasări (dislocări) ale corpurilor vertebrale, care pot aluneca și pot comprima măduva spinării. Acest tip de fractură este încadrată în categoria celor instabile și poate determina complicații severe.

Cauzele și factorii de risc

Cele mai frecvente cauze ale fracturilor vertebrale sunt:

• Traumatismele – traumatismele de mare energie, precum cele din accidente de mașină, căderi de la mare înălțime, sporturi și acte de violență pot determina fracturi vertebrale;
• Osteoporoză – este cauza principală pentru fracturile prin compresie, însă poate determina și alte tipuri de fracturi, întrucât osul devine mai fragil și mai poros, fiind predispus la ruperi chiar și în cazul unor traumatisme de mică intensitate;
• Afectarea structurii osoase din cauza infecțiilor spinale osoase (osteomielita), a tumorilor vertebrale, hemangiomului vertebral sau a mielomului mutiplu.

Există anumiți factori de risc care pot determina o fragilitate osoasă crescută și care pot predispune vertebrele la fracturi:

• Consumul de medicamente care alterează structura osului, precum corticosteroizii;
• Hipertiroidismul – această afecțiune accelerează metabolismul, inclusiv pe cel osos, ceea ce se va reflecta prin demineralizări osoase și chiar osteoporoză;
• Spondilita anchilozantă,
• Aportul scăzut de vitamina D;
• Consumul de tutun sau alcool;
• Chimioterapia sau radioterapia.

• 
  La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Semnele și simptomele provocate de fracturi vertebrale

Fracturile vertebrale se pot manifesta clinic prin:

• Dureri de spate – determinate de fracturile regiunii toraco-lombare (lumbago); durerile sunt localizate la nivelul zonei traumatizate, se accentuează odată cu palparea ariei afectate, cu mișcarea sau cu statul în picioare; durerile se ameliorează la întinderea pe spate, în poziție culcată;
• Dureri în zona gâtului (cefei), în cazul afectării coloanei cervicale;
• Tumefacții localizate în zona corespunzătoare vertebrei rupte;
• Afectarea posturii;
• Accentuări ale cifozei toracice sau a lordozei lombare (accentuări ale curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale);
• Scăderea mobilității coloanei vertebrale;
• Scăderea înălțimii – fracturile prin compresie (tasările vertebrale) pot determina scăderea înălțimii corpurilor vertebrale afectate, ceea ce antrenează scăderea înălțimii corporale;
• Furnicături sau amorțeli care se resimt și la nivelul membrelor, în cazul afectării nervilor spinali;
• Spasme ale musculaturii spinale.

Investigații pentru diagnostic

După o anamneză și un examen clinic amănunțit, neurochirurgul poate indica efectuarea următoarelor investigații imagistice, pentru stabilirea diagnosticului fracturii:

• Radiografii ale coloanei vertebrale – acestea confirmă leziunile osoase și pot evalua atât traiectul de fractură, cât și gradul de deplasare al vertebrelor;
• Tomografie computerizată (CT) – această investigație evaluează cu acuratețe leziunile osoase și ale țesuturilor moi înconjurătoare, fiind superioară radiografiei;
• Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) – este cea mai utilă investigație pentru evaluarea afectării măduvei spinării, atunci când se suspectează leziuni ale acesteia;
• Osteodensitometrie sau analiză DEXA – este o analiză care măsoară densitatea minerală și rezistența osului, cu ajutorul razelor X.

Posibile complicații ale fracturilor vertebrale

Vertebrele rupte pot determina următoarele complicații:

• Deformări ale coloanei vertebrale;
• Instabilitate vertebrală,
• Cronicizarea durerii, care poate rămâne localizată la nivelul coloanei sau poate iradia la nivelul membrelor;
• Complicații determinate de imobilizarea prelungită, precum tromboze venoase profunde, embolii pulmonare, pneumonii sau escare de decubit;
• Compresia rădăcinilor nervoase corespunzătoare vertebrei fracturate, ceea ce poate determina paralizii ale membrelor și diverse deficite neurologice;
• Incontinență urinară sau fecală, prin compresii ale nervilor spinali ce transmit inervația pentru vezică urinară, anus și rect.

• 
  Nu aștepta apariția complicațiilor! Programează-te la SANADOR!

Metode de tratament pentru fracturile vertebrale

Tratamentul fracturilor vertebrale nu este întotdeauna chirurgical. Există și metodele non-chirurgicale de tratament, care implică:

• Repaus fizic;
• Medicație analgezică și antiinflamatorie, de tip antiinflamatoare nonsteroidiene;
• Purtarea unei orteze de tip corset – menține alinierea vertebrală și previne mișcările ce pot apărea la nivelul focarului de fractură, facilitând astfel vindecarea osoasă. Proteza se poartă, de obicei, timp de câteva luni, există diverse mărimi și dimensiuni de orteze, fiind adaptate în funcție de regiunea afectată a coloanei;
• Terapie fizică (kinetoterapie) – exercițiile efectuate cu ajutorul unui kinetoterapeut ajută la întărirea musculaturii spatelui, formând astfel un corset natural muscular, care protejează și stabiliează coloana;
• Tratamentul osteoporozei, prin medicație de tip bifosfonați, calcitonină.

De cele mai multe ori, tratamentul de chirurgie spinală al fracturilor vertebrale este reprezentat de vertebroplastie și cifoplastie, dar poate fi recomandată și o operație de fuziune spinală. Vertebroplastia este o procedură minim invazivă prin intermediul căreia, sub control imagistic, se injectează printr-un ac o substanță de tip ciment în interiorul corpului vertebral. Acesta se întărește rapid și consolidează fragmentul de fractură.

Cifoplastia este similară vertebroplastiei, diferența constând în faptul că, înainte de introducerea cimentului, medicul specialist utilizează un balon mic la nivelul vertebrei, care, după umflare, creează un spațiu. După ce acest spațiu este creat, balonul este extras și spațiul este umplut cu ciment. Această intervenție este utilizată adesea pentru tasările vertebrale, în scopul readucerii corpului vertebral la forma inițială, de dinainte de tasare.

Diagnosticul și tratamentul fracturilor vertebrale la SANADOR

Investigațiile imagistice performante disponibile în clinicile SANADOR și la Spitalul Clinic SANADOR permit stabilirea unui diagnostic rapid și precis al fracturilor vertebrale, indiferent de localizarea și severitatea acestora. De asemenea, pacienții beneficiază de consultații de specialitate asigurate de medici neurochirurgi cu o deosebită pregătire profesională, care vor realiza o evaluare corectă a leziunilor vertebrale și vor indica cel mai potrivit tratament.

Dacă este necesară o intervenție de vertebroplastie sau de cifoplastie, aceasta se va realiza în cele mai bune condiții de siguranță la Spitalul Clinic SANADOR, echipa neurochirurgicală având o experiență îndelungată în efectuarea acestor proceduri moderne, minim invazive. De asemenea, neurochirurgii de la Spitalul Clinic SANADOR pot realiza cu succes și intervenții chirurgicale mai complexe, necesare în cazul unor fracturi vertebrale severe, în funcție de indicația medicală existentă.

Pentru o recuperare cât mai rapidă, pacienții au acces și la un program personalizat de kinetoterapie, sub coordonarea unui specialist în medicină fizică și reabilitare.

• 
  Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Programează-te!