+4.021.969.969

Fractura de talus

Ce este fractura de talus?

Fractura de talus constă în ruperea, de obicei sub acțiunea unei forțe traumatice puternice, a unuia dintre oasele tarsiene mari care alcătuiesc glezna. Vino la SANADOR pentru investigații avansate și tratament eficace!

Talusul, sau astragalul, face parte din categoria oaselor tarsiene, care formează partea posterioară a piciorului. Acesta se articulează cu tibia și fibula (oasele gambei) în porțiunea superioară, formând articulația talo-crucrală sau articulația gleznei. În porțiunea inferioară, talusul se articulează cu calcaneul (osul călcâiului) la nivelul articulației subtalare, iar în partea anterioară se articulează cu osul navicular, formând articulația talo-naviculară.

Din punct de vedere structural, talusul este format dintr-un corp sau masa principală, gât (col) și cap și prezintă 6 fețe. Acesta are o formă neregulată, fiind mai lat în porțiunea anterioară comparativ cu cea posterioară, ceea ce conferă stabilitate articulației gleznei. Rolul principal al astragalului este de transmitere a forțelor de greutate de la nivelul tibiei către calcaneu.

Suprafața talusului este în mare parte (peste 60%) acoperit de cartilaj articular, motiv pentru care suprafața osoasă accesibilă aportului vascular este limitată. De asemenea, la nivelul său se inseră multiple ligamente, ce au rolul de a conecta diverse structuri osoase între ele, însă nu se inseră niciun mușchi. Întrucât inserțiile musculare reprezintă o bogată sursă de vascularizație, absența acestora la nivelul suprafeței talusului, precum și suprafața extinsă acoperită de cartilaj articular a osului, fac ca aportul vascular al talusului să fie redus, ceea ce predispune osul la un risc crescut de necroză avasculară (moartea țesutului osos) în cazul traumatismelor acestui os.

Watch on YouTube
  • 021 9699 Apelează la SANADOR!

Tipuri de fracturi ale talusului

Talusul se poate fractura în multiple locuri; tipurile principale de fracturi includ:

  • Fracturi ale colului – cel mai frecvent, talusul se fracturează la nivelul colului (gâtului), porțiunea dintre corp și cap; cele 3 surse arteriale extraosoase de vascularizație a talusului (artera tibială posterioară, artera peronieră și pedioasă dorsală) sunt conectate la nivelul sinusului tarsi, o depresiune situată între colul talusului și calcaneu, motiv pentru care acest tip de fractură la nivelul talusuluiimplică un risc crescut de întrerupere a vascularizației osului și de osteonecroză consecutivă;
  • Fracturi ale procesului lateral – talusul prezintă o proeminență osoasă laterală, numit proces lateral; fractura acesteia se produce în general în cazul mișcărilor de dorsiflexie (utilizate în mersul pe călcâie) și eversiune (răsucirea spre exterior) a piciorului; o fractură de astragalla nivelul procesului lateral este des întâlnit în cazul practicanților de snowboarding, motiv pentru care mai este cunoscută drept „fractura snowboarderului”;
  • Fractura prin avulsie – acest tip de fractură se produce prin ruperea unui mic fragment osos la locul de inserție a unui ligament sau tendon la nivelul talusului și este frecventă în cazul luxațiilor de gleznă;
  • Fractura de stres – talusul este unul dintre oasele care suferă frecvent fracturi de stres; acest lucru se întâmplă ca urmare a unor acțiuni repetitive ce supun osul sau articulația la un stres mecanic, ce produc mici fisuri la nivelul osului; în timp, aceste mici fisuri pot fuziona într-o fractură vizibilă; de exemplu, schimbarea obiceiurilor sportive, precum alergarea pe o suprafață mai dură sau pe un teren mai înclinat decât în mod obișnuit poate declanșa o fractură de stres talară.

De asemenea, în funcție de deplasarea fragmentelor de fractură față de poziția lor normală, putem întâlni fracturi de talus:

  • Cu deplasare – osul este fracturat în unul sau mai multe locuri, iar fragmentele osoase sunt deplasate față de poziția lor normală; acest tip de fracturi sunt de obicei instabile și necesită în majoritatea cazurilor intervenție chirurgicală pentru realinierea fragmentelor osoase;
  • Fără deplasare – fragmentele osoase sunt aliniate în poziția lor anatomică.

Cauze și factori de risc pentru ruptura de talus

Talusul este un os puternic, ce susține toată greutatea corpului, motiv pentru care fracturarea sa necesită o energie traumatică puternică. Astfel, o fractură talară se poate produce ca o consecință a unor accidente de mașină, de motocicletă sau în căderile de la o mare înălțime. Anumite tipuri de fracturi se pot produce și ca o consecință a practicării unor sporturi, precum snowboardingul, sau a celor care implică un risc crescut de luxație de gleznă prin schimbările bruște de direcție (de exemplu fotbal, tenis sau baschet).

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cum se manifestă o fractură de astragal?

Pacienții cu ruptură de astragal pot prezenta:

  • Durere severă la nivelul gleznei;
  • Tumefierea țesuturilor moi din jurul gleznei;
  • Echimoze (vânătăi);
  • Dificultăți la mers sau la susținerea greutății corpului pe membrul inferior afectat.

Diagnosticul de ruptură de astragal

Medicul ortoped va suspiciona o ruptură de talus pe baza descrierii simptomatologiei pacientului, a mecanismului de producere a traumatismului și în urma examinării gleznei. Pentru confirmarea diagnosticului, acesta va recomanda efectuarea unor investigații de tip imagistic, precum:

  • Radiografii ale articulației gleznei – acestea vor pune în evidență focarul de fractură, gradul de cominuție (numărul fragmentelor osoase) și grasul de deplasare al acestora;
  • Tomografie computerizată (CT) de gleznă – aceasta permite vizualizarea mai detaliată a focarului de fractură, inclusiv a fracturilor mici, care nu sunt evidente la examinarea radiografică; de asemenea, CT-ul permite efectuarea unor reconstrucții 3D a segmentelor osoase, ceea ce permite evaluarea precisă a extensiei fracturii și permite planificarea preoperatorie în cazul fracturilor deplasate, cu indicație chirurgicală.

Complicațiile unei fracturi de talus

Fracturile de talus sunt leziuni traumatice severe și pot determina complicații serioare la nivelul piciorului și gleznei, precum:

  • Osteonecroză avasculară – este cea mai frecventă și cea mai severă complicație a rupturii de talus; fracturarea astragalului, mai ales la nivelul colului acestuia, poate determina întreruperea aportului de sânge al acestuia; aceasta poate întârzia vindecarea focarului de fractură și poate determina moartea țesutului osos (necroza);
  • Osteoartrita posttraumatică – fracturile talusului pot determina distrugerea cartilajului articular care învelește și asigură alunecarea suprafețelor osoase în timpul mișcărilor; pierderea cartilajului articular poate cauza frecarea suprafețelor osoase și degradarea prematură a articulației gleznei;
  • Calus vicios – consolidarea inadecvată a focarului de fractură poate determina deformarea gleznei, asimetria membrelor și dificultăți de mers.

Tratamentul pentru talus rupt

În cazul unui talus rupt se recomandă, ca primă măsură terapeutică, imobilizarea gleznei cu ajutorul unei atele, aplicată de la nivelul călcâiului până la nivelul gambei superioare. Aceasta protejează glezna și previne deplasarea suplimentară a fragmentelor osoase. Mai departe, tratamentul fracturilor de talus diferă în funcție de gradul de deplasare a fragmentelor osoase și de severitatea traumatismului.

Fracturile de talus nedeplasate se vor vindeca în mod natural, fără tratament chirurgical, prin simpla imobilizare a acestora. Aceasta presupune purtarea unui aparat gipsat sau a unei orteze de gleznă pentru o perioadă de aproximativ 6-8 săptămâni, perioadă în care se va evita sprijinul pe membrul afectat.

Întrucât fracturarea talusului necesită, de obicei, forțe traumatice mari, majoritatea rupturilor de talus vor fi instabile și vor prezenta un grad ridicat de deplasare, ceea ce face necesară intervenția chirurgicală de realiniere și de consolidare a focarului de fractură. Pentru fracturile cominutive (cu un număr mai mare de 3 fragmente osoase) se va practica reducerea (repoziționarea) manuală, pe cale deschisă a fragmentelor, urmată de stabilizarea acestora prin introducerea unor plăci sau șurubururi din metal la nivelul osului, până la vindecarea focarului.

Recuperarea medicală după o fractură de talus

După efectuarea intervenției chirurgicale pentru astragal rupt, glezna pacientului va fi imobilizată cu ajutorul unei atele sau a unui aparat gipsat pentru o perioadă de 2 până la 8 săptămâni. Durata perioadei diferă în funcție de severitatea traumatismului și de capacitatea de vindecare a osului, care este diferită de la un pacient la altul. Odată cu îndepărtarea mijlocului de imobilizare, pacientul va începe terapia fizică sub îndrumarea unui kinetoterapeut. Aceasta implică efectuarea unor exerciții speciale, cu scopul de restabilire a forței musculare la gleznei și de creștere a amplitudinei mișcărilor la nivelul articulației.

  • Pentru recuperare medicală realizată cu terapeuți experimentați, vino la SANADOR!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, persoanele cu suspiciune de fractură de talus beneficiază de consultații și investigații amănunțite. Medicii ortopezi de la Spitalul Clinic SANADOR au la dispoziție echipamente avansate, ca tomografele cu 128 slice-uri, care furnizează imagini detaliate ale osului, atât în secțiune, cât și tridimensionale.

Atunci când imobilizarea nu este de ajuns pentru vindecarea fracturii și este nevoie de intervenție chirurgicală, aceasta este realizată de chirurgi experimentați, în blocul operator cu dotări moderne al Spitalului Clinic SANADOR. Pacienții primesc îngrijiri avansate, Secția ATI SANADOR având competență maximă.

Pentru recuperare, terapeuții Departamentului de Medicină Fizică și Reabilitare SANADOR concep planuri individualizate și îndrumă pacienții până la refacerea completă a funcției motrice.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR
Solicită o programare Programare online Exclusiv pentru clienții SANADOR cu cont activ