Fractura de gambă constă în ruptura tibiei și a peroneului, oasele care alcătuiesc gamba, porțiunea anatomică situată între articulația genunchiului și articulația gleznei. Tibia este osul mai mare și suportă cea mai mare parte a greutății corporale, de aceea fracturile acestui os sunt mai frecvente. Peroneul, numit și fibulă, este un os mai subțire, care susține tibia și ajută la stabilizarea gleznei și a mușchilor de la nivelul gambei. Foarte frecvent, fractura de tibie este însoțită de fractura de peroneu, rezultând fractura de gambă.
Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!
Tipuri de fracturi ale gambei
În funcție de localizarea rupturii, fractura de gambă poate fi de trei tipuri:
fractură proximală: ruptura oaselor gambei la capătul situat în apropierea genunchiului,
fractură distală: reprezintă ruptura oaselor gambei la capătul situat mai aproape de articulația gleznei,
fractură de ax (fractură diafizară): ruptura diafizei osoase, situată între cele două capete.
În funcție de forma și modelul liniei de ruptură, fractura de gambă poate fi de mai multe tipuri:
transversală: ruptura este reprezentată de o linie orizontală care traversează axul celor două oase,
oblică: ruptura este o linie înclinată de-a lungul axului celor două oase,
spiroidă: linia de fractură înconjoară ca o spirală axul tibiei și peroneului,
cominutivă: oasele gambei se rup în trei sau mai multe fragmente.
O fractură de gambă mai poate fi clasificată în:
fractură închisă: pielea din regiunea gambei nu este lezată,
fractură deschisă: oasele gambei se rup în așa fel încât fragmentele osoase ies prin piele,
fractură stabilă (fără deplasare): părțile fracturate se aliniază și își mențin poziția corectă în timpul procesului de vindecare,
fractura instabilă (cu deplasare): ruptura duce la deplasarea fragmentelor osoase unul față de celălalt.
Cauzele și factorii de risc
Cele mai multe fracturi de gambă apar în urma accidentelor rutiere sau sportive. Ocazional, suprasolicitarea oaselor gambei cauzează mici fisuri cunoscute sub numele de fracturi de stres.
La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!
Semnele și simptomele unei fracturi de tibie și peroneu
Pacienții cu fractură de tibie și peroneu prezintă mai multe manifestări clinice:
durere intensă la nivelul gambei,
umflarea gambei,
vânătăi la nivelul zonei lezate,
deformarea gambei,
incapacitatea de a sta în picioare sau de a merge.
Stabilirea diagnosticului
O fractură de gambă poate fi pusă în evidență prin investigații de radiologie medicală precum radiografie, CT sau RMN.
Pentru diagnosticul fracturii de tibie și peroneu trebuie efectuate radiografii ale gambei, genunchiului și gleznei în mai multe incidențe. Radiografia confirmă ruptura tibiei și a peroneului, stabilește tipul de fractură și leziunile asociate de la nivelul genunchiului sau gleznei. Pacienții cu fractură de gambă apărută în urma unui accident rutier pot avea leziuni concomitente la nivelul coloanei vertebrale, toracelui sau abdomenului. De aceea, la acești pacienți sunt recomandate teste radiografice suplimentare.
Tomografia computerizată poate oferi medicului ortoped o imagine mai detaliată asupra oaselor și a țesuturilor din jur. La pacienții cu fracturi ale capetelor osoase proximale sau distale, examenul CT ajută la evaluarea extensiei fracturii și la stabilirea tipului de tratament care va fi aplicat.
Examenul RMN poate fi necesar pentru a obține o imagine completă a leziunilor osoase și ale părților moi din jurul fracturii. Această investigație este deosebit de importantă pentru a stabili gradul de afectare a mușchilor, tendoanelor și ligamentelor, precum și a nervilor sau vaselor de sânge din vecinătatea fracturii.
Posibile complicații ale unei fracturi de gambă
Complicațiile care pot apărea la pacienții cu fractură de gambă sunt:
●Sindromul de compartiment
Este o afecțiune gravă care poate apărea la pacienții cu fractură de tibie și peroneu prin acumularea de sânge sau lichid la nivelul mușchilor. Această afecțiune poate duce la scăderea fluxului de sânge la nivelul membrului afectat, cu apariția unor leziuni ireversibile ale mușchilor și nervilor. Apare mai frecvent în cazul leziunilor cu impact puternic, cum ar fi accidentele rutiere.
●Infecția osoasă
În cazul pacienților cu fractură deschisă, osul trece prin piele și poate fi expus la germeni care pot determina o infecție.
●Afectarea nervilor sau a vaselor de sânge
O fractură de tibie și peroneu poate duce la lezarea nervilor sau vaselor de sânge prin intermediul fragmentelor osoase ascuțite.
●Osteoartrita
O fractură de gambă care cuprinde articulația genunchiului sau a gleznei poate determina osteoartrită după câțiva ani de zile.
●Vindecarea incompletă sau întârziată
Este o complicație care apare mai frecvent în cazul pacienților cu fractură deschisă de tibie, din cauza fluxului de sânge mai redus către acest os.
●Lungimea inegală a membrelor
Este o complicație care poate apărea în cazul copiilor cu fractură de tibie și peroneu. Oasele lungi ale unui copil cresc de la capetele oaselor, în zone mai moi, numite plăci de creștere. Dacă o fractură de gambă trece printr-o placă de creștere poate afecta creșterea oaselor, iar membrul afectat va deveni mai scurt decât cel opus.
Tratamentul recomandat într-o fractură de tibie și peroneu depinde de tipul de fractură, de cauza care a provocat-o și de gravitatea leziunilor.
Tratamentul nechirurgical
Tratamentul nechirurgical la pacienții cu fractură de tibie și peroneu include imobilizarea și reducerea închisă.
●Imobilizarea
O fractură de gambă în care leziunile sunt ușoare, iar oasele nu s-au deplasat foarte mult de la locul lor poate fi tratată prin imobilizare în ghips sau atelă. În ambele cazuri sunt necesare radiografii multiple, pentru a vedea dacă vindecarea fracturii este corectă.
●Reducerea închisă
Pacienții care au fractură de tibie și peroneu cu deplasare necesită realierea oaselor înainte de imobilizare. Acest proces se numește reducere. Înainte de a efectua reducerea, medicul administrează medicamente, pentru a ameliora durerea și pentru a relaxa musculatura. Reducerea închisă este o procedură nechirurgicală, prin care medicul manevrează oasele fracturate, pentru a le poziționa corect, realizând acest lucru din exterior, fără a face incizii. După realizarea acestui procedeu, este necesară o radiografie, pentru ca medicul să se asigure că oasele sunt plasate în poziție corectă. Apoi realizează imobilizarea membrului afectat, pentru ca procesul de vindecare să poată începe.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este indicat pacienților care au fracturi cu deplasare, fracturi multiple, fracturi care se extind la nivelul unei articulații sau fracturi care implică lezarea ligamentelor. Intervenția chirurgicală se poate face prin fixare internă sau externă.
Chirurgii ortopezi de la Spitalul Clinic SANADOR au experiență îndelungată în gestionarea cazurilor complexe de fracturi, cu rezultate bune pe termen lung.
●Fixarea internă
Constă în introducerea unor bucăți de metal la nivelul oaselor, pentru a le menține în poziție normală în timp ce se vindecă. Există mai multe tehnici de fixare internă:
fixarea cu tijă introdusă în centrul osului,
fixarea cu plăci de metal și șuruburi,
fixarea cu broșe și sârme: se recomandă pentru a alinia fragmentele de os care sunt prea mici pentru a putea fi fixate cu tije sau plăci.
●Fixarea externă
Fixarea externă este o altă modalitate de a stabiliza oasele fracturate, pentru a începe procesul de vindecare. Procedura constă în introducerea unor șuruburi sau broșe care străbat pielea și se fixează în os. Aceste dispozitive sunt conectate la una sau mai multe bare sau cercuri situate la exteriorul corpului. Împreună, acest ansamblu de piese metalice formează un fixator extern, care este îndepărtat după aproximativ 6-8 săptămâni.
Timpul necesar pentru vindecare după o fractură de tibie și peroneu depinde de severitatea acesteia și de tipul de tratament aplicat. Este nevoie de aproximativ 6-8 săptămâni pentru a se vindeca o fractură de gambă minoră, în timp ce fracturile mai grave pot necesita între 3 și 6 luni pentru vindecare completă.
Metodele de fizioterapie sunt recomandate pentru o recuperare mai rapidă și ajută la recăpătarea forței musculare și a flexibilității. Fizioterapia include exerciții specifice, indicate înainte și după ce este scos ghipsul.
Diagnosticul și tratamentul fracturii de gambă la SANADOR
La SANADOR, pacienții beneficiază de investigații imagistice performante pentru diagnosticul rapid și corect al fracturilor, inclusiv de examen RMN 3 Tesla și tomografie computerizată 128 slice. Astfel, indiferent de severitatea fracturii, medicul ortoped va putea stabili cea mai potrivită metodă de tratament.
Pentru cazurile în care este necesar tratamentul chirurgical pentru fractura de gambă, operația se realizează în siguranță la Spitalul Clinic SANADOR, într-unul dintre cele mai performante blocuri operatorii din țară. Chirurgii ortopezi de la SANADOR au experiență îndelungată în gestionarea cazurilor complexe de fracturi, cu rezultate bune pe termen lung și o recuperare optimă pentru pacient.
După vindecarea fracturilor, pacienții au acces la SANADOR la un program personalizat de recuperare medicală, cu proceduri stabilite în funcție de nevoile fiecărui pacient în parte, la recomandarea unui medic specialist și sub supravegherea unui personal medical cu înaltă calificare.
Pacienții cu fracturi severe primesc cele mai bune îngrijiri medicale de specialitate, prompte și eficace, în Compartimentul de Primiri Urgențe al Spitalului Clinic SANADOR, singurul din sistemul medical privat din țară.
Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!
