Stabilirea diagnosticului de coastă ruptă
Diagnosticul pentru coastă fracturată implică examinare fizică și teste imagistice. Inițial, medicul efectuează un examen fizic, care poate include apăsarea ușoară a coastelor, ascultarea sunetelor pulmonare și observarea mișcării pieptului în timpul respirației. Testele imagistice joacă un rol crucial în confirmarea și evaluarea amplorii fracturii:
Radiografiile sunt utilizate în mod obișnuit pentru a vizualiza prezența de fracturi costale, deși este posibil ca acestea să nu detecteze întotdeauna fracturile recente, în special dacă osul este doar fisurat. Radiografiile pot ajuta, de asemenea, la diagnosticarea afecțiunilor asociate, cum ar fi un pneumotorax.
Tomografia computerizată (CT) oferă o imagine mai detaliată a oaselor și a țesuturilor înconjurătoare în comparație cu radiografiile. CT este deosebit de util în cazul în care radiografiile sunt neconcludente sau dacă se ia în considerare o intervenție chirurgicală, deoarece poate dezvălui fracturi subtile și poate evalua leziunile țesuturilor moi.
Scanările RMN sunt valoroase pentru evaluarea țesuturilor moi și a organelor din jurul coastelor, precum și pentru detectarea fracturilor mai mici care ar putea să nu fie vizibile la radiografii sau la CT.
Scintigrafia osoasă este utilă în detectarea de fracturi de stres, în cazul în care apar coaste fisurate din cauza unor traumatisme repetate. Aceasta implică injectarea unei cantități mici de material radioactiv în fluxul sanguin, care se adună în zonele de vindecare a oaselor și este detectat de un scaner.
Aceste metode de diagnosticare ajută la determinarea severității fracturii costale, la evaluarea leziunilor asociate și la orientarea deciziilor de tratament, inclusiv a necesității spitalizării sau a intervenției chirurgicale.
-
La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă.
Programează-te!