Ce este fistula anală?

Fistula anală este o cale dezvoltată anormal între interiorul anusului și pielea din zona perianală. Anusul reprezintă ultima porțiune din tubul digestiv prin care se elimină materiile fecale. La acest nivel există glande anale care se pot infecta și forma un abces anal fistulizat, adică un abces care drenează la exterior, aceasta fiind cea mai frecventă cauză de fistulă anală.

Zona perianală este porțiunea de piele din jurul anusului, motiv pentru care o fistulă anală poate fi numită și fistulă perianală sau fistulă anorectală. Fistula perianală este o patologie destul de frecvent întâlnită care necesită de cele mai multe ori tratament chirurgical.

Cauze și factori de risc pentru fistula anală

  • La SANADOR, ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Cea mai frecventă cauză de fistulă anală este abcesul perianal dezvoltat într-o glandă anală infectată. Conținutul abcesului (puroi) trebuie eliminat spre exterior, fenomen care se poate întâmpla spontan sau în urma unui drenaj chirurgical. Atunci când tunelul prin care puroiul s-a eliminat nu se vindecă în totalitate, se formează o fistulă.

Cauzele mai puțin frecvente ale fistulelor anale sunt:

  • Boli inflamatorii intestinale, mai frecvent boala Crohn – afecțiune cronică ce determină inflamația diferitelor regiuni ale tubului digestiv;
  • Stenoza anală,
  • Boli cu transmitere sexuală cu afectare anală;
  • Tuberculoza care afectează zona anală;
  • Actinomicozainfecție bacteriană rară care provoacă abcese;
  • Hidradenita supurativă – boala inflamatorie cronică a pielii care provoacă abcese;
  • Diverticulita –  inflamația unor dilatații de la nivelul colonului.

Factorii de risc pentru a dezvolta o fistulă perianală includ:

  • sexul masculin;
  • vârsta mai mare de 40 de ani;
  • abces anal fistulizat și drenat anterior;
  • traumatism la nivelul zonei anale;
  • fisura anală;
  • istoric de intervenție chirurgicală sau radioterapie în zona perianală.

Cum se manifestă fistula anală?

Fistula anală se poate manifesta prin:

  • durere anală – poate fi intensă și pulsatilă, accentuată la defecație, tuse și în poziție șezândă;
  • inflamație perianală – umflare, roșeață și durere în zona din jurul anusului;
  • orificiul extern al fistulei poate fi uneori vizibil în zona perianală;
  • drenajul local al unui lichid urât mirositor, care poate conține puroi, sânge sau materii fecale;
  • incontinență rectală – pierderea capacității de a controla eliminarea gazelor și materiilor fecale;
  • febră.

Diagnosticul de fistulă perianală

Diagnosticul de fistulă perianală este pus de un medic chirurg generalist sau proctolog, care trebuie să urmeze mai mulți pași.

Primul pas este anamneza, adică discuția deschisă despre simptomele care v-au adus la medic, despre durata și intensitatea acestora, despre alte probleme de sănătate și despre posibilitatea prezenței unor factori de risc pentru fistulă.

Al doilea pas este reprezentat de examenul clinic general, la care medicul inspectează starea clinică generală și în special abdomenul, și examenul clinic local. La examenul local analizează zona perianală, unde este vizibil în unele cazuri orificiul extern al fistulei, și anusul prin inspecție și palpare, inclusiv prin efectuarea unui tușeu rectal. Acest lucru presupune introducerea unui deget lubrifiat la nivelul anusului pentru a analiza continența mușchilor sfincterului anal. Din cauza posibilități prezenței unui abces la acest nivel, procedura poate fi extrem de dureroasă, motiv pentru care se poate realiza cu anestezie.

Deoarece este extrem de important traseul exact al fistulei pentru decizia terapeutică, pentru diagnosticul complet se pot efectua următoarele teste imagistice:

  • imagine prin rezonanță magnetică (RMN) pelvină – oferă imagini detaliate despre structurile anale; cu ajutorul acesteia se poate trasa întreg traiectul fistulei;
  • ecografia endoscopică – asemănător cu RMN-ul, dar presupune introducerea în anus a unei camere foarte mici, cu sondă cu ultrasunete;
  • proctoscopie – un instrument special cu o lumină la capăt, care este folosit pentru a privi în interiorul anusului;
  • fistulografie – radiografie realizată în zona perianală, după introducerea unei substanțe de contrast pe orificiul extern, pentru a identifica traseul fistulei;
  • rectosigmoidoscopie – procedură care folosește un tub subțire, flexibil, cu o lumină în capăt, numit endoscop, pentru a examina ultima parte a intestinului gros;
  • colonoscopie – la fel ca în cazul rectosigmoidoscopiei, se folosește un endoscop, dar este analizat întreg intestinul gros; se folosește în special dacă se suspicionează o boală inflamatorie intestinală.

Metode de tratament pentru fistula anală

Tratamentul pentru o fistulă anală depinde de localizarea exactă a acesteia față de structurile de la nivelul rectului, de complexitatea ei, dar și de cauză. Obiectivul principal este repararea completă a traseului fistulei și prevenirea recidivei. În cele mai multe situații, este necesară o intervenție chirurgicală, însă există și câteva posibilități de tratament nechirurgical, printre care:

  • Plasarea de seton – setonul, un tip de fir chirurgical care nu se resoarbe, este plasat la nivelul fistulei pentru a o menține deschisă și ajută astfel la drenarea colecției de puroi; poate fi necesară repetarea procedurii la câteva săptămâni; poate fi combinată și cu o intervenție chirurgicală;
  • Adezivul de fibrină – un lipici special care este injectat prin orificiul extern al fistulei, pentru a o sigila și a stimula vindecarea acesteia;
  • Dopul bioprotetic – un dop din colagen care se introduce în orificiul intern al fistulei;
  • Tratament medicamentos – în cazul pacienților cu boli inflamatorii intestinale, în special cei cu boala Crohn, care dezvoltă mult mai frecvent fistule, tratamentul specific al bolii de bază poate determina vindecarea fistulelor.

La Spitalul Clinic SANADOR, tratamentul fistulelor anale se efectuează în funcție de specificul fiecărui caz. Investigațiile avansate disponibile la SANADOR, tehnologia de ultimă generație, pregătirea și dedicarea medicilor sunt factori care cresc șansele de reușită ale tratamentului. Chirurgia colorectală se efectuează în mod obișnuit la SANADOR, astfel că pacienții sunt întâmpinați de o echipă medicală experimentată, pregătită pentru a evalua și trata orice caz de fistulă anală.

Principalele opțiuni de intervenție chirurgicală pentru o fistulă anorectală sunt:

  • Fistulotomie – cel mai frecvent și cel mai eficient tip de intervenție chirurgicală; implică tăierea urmată de coasere pe toată lungimea fistulei, astfel încât să se vindece ca o cicatrice plată;
  • Lambou de avansare endorectală – tăierea țesutului infectat din jurul orificiului intern al fistulei anale, apoi acoperirea acestuia cu bucată de țesut sănătos din interiorul rectului de deasupra lui; colecția de puroi va continua să se scurgă din deschiderea exterioară și apoi se va vindeca din interior spre exterior;
  • Procedura „LIFT” – ligatura traiectului fistulei intersfincteriene – un tratament în două etape pentru fistulele mai complexe sau profunde la care o fistulotomie ar afecta mușchii sfincterului anal;
  • Stomia – o deschidere temporară a tubului digestiv în peretele abdominal, pentru a îndepărta intestinele de canalul anal, permițând astfel zonei anale să se vindece;
  • Lambou muscular – pentru fistulele anale foarte complexe; traseul fistulos poate fi umplut cu țesut muscular sănătos de pe coapsă sau fese.

Cum poate fi prevenită fistula anală?

Există câteva metode pentru a preveni o fistulă perianală:

  • Aport corespunzător de lichide - ajută la prevenirea constipației;
  • Consumarea unei diete echilibrate - o dietă bogată în fibre (cereale, fructe și legume proaspete);
  • Păstrarea unei igiene intime corespunzătoare - spălare după fiecare eliminare a scaunului și menținerea zonei anale uscate;
  • Evitarea efortul la defecație.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR