Ce este feocromocitomul  

Feocromocitomul este o tumoră rară, care se formează în glandele suprarenale, localizate deasupra rinichilor. Aceste glande produc hormoni precum adrenalina și noradrenalina care reglează funcții vitale, precum tensiunea arterială și ritmul cardiac. SANADOR asigură acces pacienților la consultații de endocrinologie și chirurgie endocrină, la investigații avansate pentru diagnostic și la metode moderne de tratament.

Analizele de laborator ajută la diagnosticarea afecțiunilor genetice care pot crește riscul de dezvoltare a tumori.

Feocromocitomul se dezvoltă în celulele cromafine, responsabile cu producerea hormonilor adrenalină și noradrenalină. Deși în majoritatea cazurilor feocromocitomul este benign, aproximativ 10-15% dintre pacienți pot avea feocromocitom malign.

Această tumoră suprarenală afectează, de obicei, o singură glandă, dar poate fi întâlnită și în ambele glande. În unele cazuri, pot apărea mai multe tumori într-o singură glandă, pe măsură ce tumora secretă cantități excesive de epinefrină și norepinefrină. Dacă feocromocitomul nu este tratat, aceste niveluri ridicate de hormoni pot cauza complicații grave, care pun viața în pericol.

  • La SANADOR beneficiezi de analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Diferența dintre feocromocitom și paragangliom

Feocromocitomul și paragangliomul suprarenal sunt tumori rare, care provin din aceleași celule. Deși ambele sunt tumori neuroendocrine, există diferențe semnificative între ele, atât în ceea ce privește localizarea, cât și în comportamentul lor.

Feocromocitomul se formează în centrul glandei suprarenale (medulara suprarenală), în timp ce un paragangliom se dezvoltă în afara glandei suprarenale, de obicei în apropierea ganglionilor nervoși. Astfel, diferența principală între feocromocitom și paragangliom constă în localizare.

Un paragangliom suprarenal se dezvoltă mai lent și este, de obicei, benign, dar anumite tipuri pot deveni maligne, în special cele ereditare. Atunci când un paragangliom suprarenal este benign și secretă hormoni, acesta poate determina creșterea tensiunii arteriale și poate provoca probleme cardiace.

Feocromocitomul, care este frecvent benign, afectează direct funcțiile glandelor suprarenale, prin secreția excesivă de hormoni. Acest lucru poate duce la simptome severe, cum ar fi hipertensiune arterială, dureri de cap și transpirație.

În general, ambele tumori pot afecta semnificativ sănătatea, iar diagnosticarea și tratarea lor timpurie sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

  • SANADOR dispune de tehnologie medicală de ultimă generație, pentru diagnostic avansat și tratament eficient. Programează-te!

Cauze și factori de risc pentru feocromocitom

Cauza exactă pentru feocromocitom nu este complet înțeleasă. Acest tip de tumoră benignă poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecvent întâlnită la persoane între 30 și 50 de ani.

Aproape 25-35% din cazuri sunt legate de afecțiuni genetice, precum:

  • Neoplazia endocrină multiplă tip 2 (MEN 2);
  • Boala Von Hippel-Lindau;
  • Neurofibromatoza de tip 1;
  • Sindroamele ereditare de paragangliom.

Aceste afecțiuni pot crește riscul de feocromocitom și pot duce la o tumoră malignă. Feocromocitomul este adesea legat de factori ereditari și este mai frecvent în familii cu antecedente de tumori similare.

  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Semne și simptome ale feocromocitomului

Feocromocitomul poate provoca o gamă variată de manifestări. Cel mai frecvent simptom este hipertensiunea arterială, care poate fi constantă sau intermitentă, uneori ajungând la valori care pun viața în pericol. Alte simptome comune includ dureri de cap, transpirații excesive, bătăi rapide sau neregulate ale inimii și tremor.

Unii pacienți pot avea și simptome mai rare, cum ar fi paloare, dificultăți de respirație, atacuri de panică, senzație de anxietate, vedere încețoșată, constipație, pierdere în greutate, dureri abdominale sau toracice și hipotensiune ortostatică.

Simptomele de feocromocitom pot apărea brusc și pot fi provocate de anumite activități, cum ar fi efortul fizic intens, stresul emoțional sau schimbările de poziție ale corpului. De asemenea, consumul de alimente bogate în tiramină, cum ar fi brânza, vinul roșu, ciocolata și carnea afumată, poate declanșa episoade simptomatice.

Unele medicamente, inclusiv antidepresivele triciclice și inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), pot agrava simptomele, în special atunci când sunt asociate cu alimentele bogate în tiramină.

În unele cazuri, feocromocitomul poate rămâne asimptomatic și poate fi descoperit întâmplător în timpul unui examen imagistic. Totuși, majoritatea pacienților au cel puțin un simptom suplimentar, cum ar fi greața, oboseala, tremorul sau palpitațiile. Aceste simptome pot apărea frecvent sau ocazional, iar pe măsură ce tumora crește, episoadele devin mai intense și mai frecvente.

  • La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Complicații provocate de feocromocitom

Feocromocitomul poate duce la complicații grave, în special din cauza hipertensiunii arteriale persistente care însoțește această tumoră. Creșterea continuă a tensiunii arteriale poate cauza leziuni semnificative ale organelor vitale, cum ar fi inima, creierul, rinichii și vasele de sânge. Astfel, pot apărea afecțiuni precum bolile cardiovasculare, accidentul vascular cerebral și insuficiența renală. De asemenea, complicațiile pot include pierderea vederii, din cauza afectării vaselor de sânge și a sistemului nervos.

În cazuri rare, pacienții se pot confrunta cu feocromocitom malign, iar celulele canceroase se pot răspândi în alte părți ale corpului, în special în sistemul limfatic, oase, ficat sau plămâni. Fără tratament, tumora poate provoca probleme severe, inclusiv afecțiuni ale mușchiului cardiac, cum ar fi cardiomiopatia și miocardita, care pot duce la insuficiență cardiacă sau aritmii. Există risc de sângerări cerebrale, edem pulmonar, infarct miocardic și insuficiență renală, care pot pune viața în pericol. În unele cazuri, leziunile nervoase la nivelul ochilor pot afecta grav vederea.

Diagnosticul de feocromocitom

Pentru a stabili diagnosticul, medicul va recomanda o serie de analize pentru feocromocitom, care pot include atât teste de laborator, cât și investigații imagistice.

Analizele de laborator sunt esențiale pentru măsurarea nivelurilor de adrenalină și noradrenalină, precum și a substanțelor derivate din acești hormoni, cunoscute sub numele de metanefrine. Nivelurile crescute de metanefrine sunt adesea întâlnite în cazul unui feocromocitom, indicând prezența acestuia.

Testele pot include atât o analiză de urină pe 24 de ore, cât și un test de sânge, ambele având rolul de a măsura cantitățile de catecolamine din organism.

Dacă rezultatele analizelor de laborator sugerează prezența unui feocromocitom, sunt necesare teste imagistice pentru a localiza tumora. Printre aceste teste se numără CT și RMN.

În cazurile în care se suspectează un feocromocitom malign, poate fi necesară o evaluare mai detaliată pentru a determina dacă tumora s-a răspândit în alte zone ale corpului. Tehnici avansate de imagistică, cum ar fi tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT), pot ajuta la identificarea metastazelor, indicând astfel caracterul malign al tumorii.

În cazul în care medicul suspectează o cauză genetică, acesta poate recomanda testări genetice. Aceste analize pentru feocromocitom sunt importante pentru a identifica eventuale afecțiuni genetice care pot crește riscul de dezvoltare a tumorii, dar și pentru a evalua riscul de apariție a altor afecțiuni sau de recurență a tumorilor.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Tratamentul pentru feocromocitom

Tratamentul pentru feocromocitom începe cu administrarea de medicamente pentru a controla hipertensiunea arterială înainte de intervenția chirurgicală. Tratamentul principal este o operație pentru feocromocitom.

Tratament medicamentos pentru feocromocitom include utilizarea de blocante alfa-adrenergice, beta-blocante și blocante ale canalelor de calciu, pentru a menține tensiunea arterială la un nivel sigur. Acestea sunt administrate cu 7-14 zile înainte de operație.

Protocolul în feocromocitom vizează stabilizarea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac înainte de intervenția chirurgicală, având ca scop reducerea riscurilor în timpul operației. Protocolul în feocromocitom presupune utilizarea combinată a medicamentelor pentru a preveni crizele hipertensive și pentru a asigura un flux sanguin adecvat. O dietă bogată în sodiu asociată unui tratament medicamentos pentru feocromocitom au un rol esențial în pregătirea pacientului pentru intervenția chirurgicală.

Intervenția chirurgicală constă în adrenalectomie, care presupune îndepărtarea glandei suprarenale afectate de tumoră. În cazul feocromocitomului bilateral, chirurgul poate alege să îndepărteze doar tumora. Dacă tumora este malignă, se pot îndepărta și ganglionii limfatici sau alte țesuturi afectate. Majoritatea pacienților necesită o operație pentru feocromocitom, având ca scop eliminarea completă a tumorii.

După intervenție, pacienții cu o glandă sănătoasă vor observa stabilizarea tensiunii arteriale, în timp ce cei cu ambele glande îndepărtate vor necesita tratament pe termen lung cu steroizi. În cazurile de feocromocitom malign, se pot adăuga terapii adjuvante, precum chimioterapia sau radioterapia, pentru a controla boala.

Speranța de viață a persoanelor cu feocromocitom

Speranța de viață a persoanelor cu feocromocitom și rata de supraviețuire sunt influențate de mai mulți factori, precum:

  • tipul și stadiul tumorii;
  • tratamentele aplicate;
  • starea generală de sănătate a pacientului.

În general, când feocromocitomul este diagnosticat precoce și tratat corespunzător, rata de supraviețuire este favorabilă. Intervenția chirurgicală timpurie și controlul eficient al tensiunii arteriale sunt esențiale pentru reducerea riscurilor asociate și pentru îmbunătățirea speranței de viață în feocromocitom. Pacienții care beneficiază de tratamente adecvate pot avea o viață normală, cu o speranță de viață apropiată de cea a persoanelor sănătoase.

În cazurile maligne, rata de supraviețuire în feocromocitom poate scădea considerabil, iar prognosticul este mai puțin favorabil. Feocromocitomul malign, în special când metastazează în alte organe, cum ar fi ficat sau plămâni, necesită un tratament complex, cum ar fi chimioterapia sau radioterapia. Speranța de viață a persoanelor cu feocromocitom malign depinde în mare măsură de stadiul bolii și de răspunsul pacientului la tratamentele aplicate.

  • Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație!

Diagnostic și tratament la SANADOR

SANADOR asigură acces la consultații de specialitate, teste de laborator și investigații performante, în funcție de indicație, pentru diagnosticul corect al tumorilor suprareale, cum este feocromocitomul. Examinările imagistice sunt efectuate cu echipamente de ultimă generație, precum RMN 3 Tesla și CT 128 slice.

Atunci când este indicat tratamentul chirurgical pentru feocromocitom, operația se realizează în deplină siguranță la Spitalul Clinic SANADOR, care dispune de un bloc operator bine dotat și de Secție de Anestezie și Terapie Intensivă de categoria I, cu nivel de competență extinsă. În funcție de indicație, intervenția poate fi realizată și prin abord minim invaziv.

În cazul unui feocromocitom malign, tratamentul chirurgical poate fi completat cu tratament oncologic, la Centrul Oncologic SANADOR, conform recomandării stabilite de Comisia oncologică multidisciplinară (Tumor Board).

Programează-te

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR