Cauze și factori de risc pentru mialgie
Durerea musculară localizată poate fi clasificată în:
- Întindere musculară - reprezintă leziunea unui mușchi sau tendon apărută ca urmare a unei suprasolicitări (exercițiu intens sau mișcare bruscă). Poate fi ușoară, minoră sau din contră, severă, cu potențial crescut pentru rupturi musculare. Pacientul simte o durere puternică, ascuțită sau o senzație de ruptură. Uneori se poate asocia cu prezența edemului și/sau echimozei (vânătaie).
- Contuzie musculară - apărută ca urmare a unei leziuni directe asupra mușchiului care determină atât traumatism vascular (la nivelul capilarelor) cât și edem asociat. Tegumentul poate prezenta echimoză, precum și hematom.
- Durerea miofascială (sindrom miofascial) - este durerea mușchilor generată de puncte trigger (declanșatoare) musculare. Acestea se găsesc la nivelul mușchilor sau fasciei musculare, sunt sensibile la palpare și pot genera o durere puternică, profundă sau o senzație de arsură - localizată sau la distanță (așa numitele dureri referite).
- Sindromul de compartiment - apare în urma creșterii presiunii la nivel muscular (ca efect al unei sângerări interne sau edem tisular). Are loc o reducere a circulației sanguine către țesutul muscular și rețeaua nervoasă. Dacă presiunea este puternică apar leziuni locale severe, cu necroză musculară și leziuni neurologice. Pacientul poate acuza simptome de intensitate variabilă, cu potențial ridicat de agravare, de la durere musculară, amorțeli, până la reducerea forței musculare.
- Piomiozita - este o afecțiune musculară rară, cauzată de prezența unui focar infecțios la nivel muscular, frecvent la mușchii coapsei, feselor sau gambei. Cauza frecventă este infecția cu Staphylococcus aureus. Netratată, infecția evoluează cu apariția febrei și formarea de abces.
Cauzele pentru durerea musculară sistemică (mialgiile sistemice)se clasifică în:
- Infecțiile virale- în special gripa (Influenza A și B), enterovirusurile, SARS-CoV2, Coxsackie și Epstein-Barr. Durerile musculare apar la câteva zile după episodul febril și sunt în special la nivelul musculaturii proximale (membre superioare și inferioare). Uneori sunt accentuate de mișcare.
- Infecțiile bacteriene - durerile musculare asociate bolii Lyme și toxoplasmozei, precum și parazitare (frecvent trichineloza) - apar la nivelul grupelor musculare proximale, precum și în apropierea leziunilor cutanate (în cazul bolii Lyme). Se pot asocia cu febră și slăbiciune musculară.
Durerile musculare iatrogene sunt asociate consumului de medicamente (statine - pentru reducerea colesterolului, bifosfonați - pentru tratarea osteoporozei, inhibitori de aromatază - utilizați în tratarea neoplasmului mamar), corticoterapiei sau apar după renunțarea bruscă la tratamentul cu antidepresive.
Fibromialgia se caracterizează prin dureri musculare generalizate, în absența factorilor determinanți. Pacientul experimentează patologie polimorfă cu tulburări de dispoziție, concentrare și de somn, redoare articulară și dureri articulare.
Sindromul oboselii cronice (encefalomielita mialgică)- asociat durerilor musculare generalizate, pacientul mai acuză probleme de memorie, vertij pozițional, dureri în gât.
Mialgia trapezului superior se însoțește de redoare, contracturi și dureri în zona gâtului și umerilor. Apare frecvent la femei, probabil în contextul activităților profesionale, cu sarcină statică crescută pe zona gâtului și mișcărilor repetitive.
Afecțiuni autoimune care provoacă dureri musculare:
- Polimialgia reumatică - este o afecțiune inflamatorie întâlnită la adulții cu vârste între 60 și 70 de ani. Se caracterizează prin dureri articulare, musculare și redoare (înțepenire) la nivelul centurilor (umeri, șolduri) cu limitarea marcată a activităților zilnice, incluzând și îngrijirea personală (spălat-pieptănat-îmbrăcare).
- Poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic - durerile musculare sunt generalizate, uneori sunt acompaniate de slăbiciune musculară, fiind printre simptomele dominante care determină evaluarea medicală.
- Miopatiile inflamatorii - sunt un grup de afecțiuni inflamatorii autoimune cu afectarea musculaturii scheletice, caracterizat de dureri musculare generalizate, precum și de slăbiciune musculară progresivă. Cele mai cunoscute sunt: polimiozita, dermatomiozita (asociază dureri musculare și erupții cutanate) și miozita cu corpi de incluziune.
- Boala Addison (insuficiență corticosuprarenaliană primară)- este o afecțiune rară, autoimună, caracterizată prin dureri musculare generalizate (în special dureri de mușchi la picioare și regiunea spatelui), fatigabilitate, scădere ponderală, greață și vărsături, înnegrirea tegumentului, apetit crescut pentru sare.
Rabdomioliza - afecțiune musculară rară și severă, caracterizată prin leziunea musculaturii striate, cu eliberarea substanțelor toxice în circulația sistemică. Se caracterizează prin triada clasică: dureri musculare - slăbiciune musculară - urină închisă la culoare (maro/roșie/de culoarea ceaiului). Apare pe fondul efortului fizic exagerat, traume musculare, consum de droguri (heroină, cocaină), insolație/deshidratare severă, consum de medicamente (antidepresive, antivirale, statine).
Afecțiuni tiroidiene- hormonii tiroidieni au rol în controlul metabolismului. Nivelul seric al hormonilor reglează semnalul nervos la nivel muscular. Hipotiroidismul (și mai puțin hipertiroidismul) provoacă dureri de mușchi, crampe musculare, creșteri în greutate, toleranță scăzută la frig, constipație.
Osteomalacia - reducerea densității osoase, pe fondul pierderii de minerale și frecvent al unui nivel insuficient de vitamina D. Se asociază unor afecțiuni preexistente (boala celiacă) sau cu consum de medicamente (anticonvulsivante). Determină apariția durerilor musculare (pe fondul spasmului muscular), precum și sensibilitate osoasă. Pacienții cu osteomalacie au risc crescut de osteoporoză.
Afecțiuni psihice: depresia se asociază cu mialgiile. Durerea are cauză psihogenă și nu numai, dezechilibrul hormonal (al serotoninei și norepinefrinei) explică durerea cronică la pacienții psihiatrici.