Dr. Raluca Stănciulescu: Biopsiile tractului digestiv nu sunt dureroase

În caz de suspiciuni de boală malignă din sfera tractului digestiv, pentru un diagnostic cert, este nevoie de biopsie. Dr. Raluca Stănciulescu, medic primar gastroenterologie în cadrul Spitalului Clinic SANADOR, a discutat cu jurnaliștii Click!Sănătate despre ce implică această intervenție, când este indicată și prin ce tehnici se realizează.

Ce este biopsia?

Biopsia este procedura medicală prin care se realizează prelevarea de fragmente mici de țesuturi de la nivelul diverselor organe ale corpului în vederea analizării lor la microscop. Termenul de biopsie provine de la cuvintele grecești bios = viață și opsis = vedere, adică „examinarea țesuturilor vii”.

Care sunt indicațiile biopsiei?

În domeniul gastroenterologiei, indicațiile biopsiilor sunt multiple, acestea putându-se efectua de la nivelul tractului digestiv (stomac, intestin subțire, colon) sau al organelor parenchimatoase (ficat, pancreas). Biopsiile se pot realiza din țesuturi aparent normale sau din diverse leziuni care necesită analiză anatomo-patologică pentru stabilirea diagnosticului.

Principalele indicații ar fi :

• Afecțiuni ale esofagului (esofagul Barrett, polipii esofagieni, tumorile esofagiene);
• Afecțiuni gastro-duodenale (gastritele atrofice, ulcerul gastric, polipii sau tumorile duodenale, tumorile intestinului subțire, boală celiacă, depistarea infecției cu Helicobacter Pylori);
• Afecțiuni ale intestinului gros (boală Crohn, rectocolită ulcero-hemoragică, colitele microscopice, colitele ischemice, polipii sau tumori colorectale benigne sau maligne);
• Afecțiuni hepatice (noduli hepatici – pentru a stabili natură benignă sau malignă, hepatite cronice, analize hepatice modificate fără a avea o cauza evidență);
• Afecțiuni pancreatice (formațiuni tumorale – pentru a stabili cu precizie caracterul malign/benign).

Care sunt tehnicile prin care se realizează biopsia?

Biopsiile pot fi prelevate în timpul endoscopiilor digestive (endoscopie digestivă superioară, colonoscopie, ecoendoscopie) sau transabdominal (prin peretele abdominal), în cazul biopsiilor hepatice.

Biopsiile endoscopice se efectuează introducând o pensă subțire prin canalul endoscopului. Cu această pensă se recoltează câteva fragmente din leziunea identificată endoscopic.

Ecoendoscopia se efectuează cu un endoscop special, prevăzut cu o minisonda de ecografie în capăt. Această tehnică permite vizualizarea în detaliu a straturilor peretelui digestiv, a organelor de vecinătate din jurul esofagului, stomacului, duodenului, rectului. Se pot astfel vizualiza cu precizie pancreasul, căile biliare, o parte din ficat, eventualii noduli sau tumori din mediastin. După identificarea leziunilor, tehnica permite prelevarea de biopsii prin introducerea unor ace fine cu ajutorul cărora se aspiră fragmente din țesutul respectiv.

Biopsia hepatică transabdominală se efectuează în general sub control ecografic, dar se poate efectua și “în orb” în anumite situații. Intervenția se face cu anestezie locală (la piele și în planurile profunde) cu Xilina: se practică o mică incizie cutanata cu ajutorul unui bisturiu, ulterior se introduce acul de punctie până la nivelul ficatului și se prelevează o mostră de țesut. Aspirația de țesut se poate face manual sau automat, cu ajutorul unui pistol de biopsie.

Ce este puncția biopsie aspirativă cu ac fin și cum se realizează?

În gastroenterologie, puncția aspirativă cu ac fin se realizează cu ajutorul ecoendoscopului. Ecoendoscopia este o procedura similară endoscopiei digestive, doar că aparatul este prevăzut cu un transductor de ecografie în capăt.

Se efectuează cu pacientul sedat și nu este dureroasă. Acul de punctie este introdus prin canalul acestui aparat și cu ajutorul lui se pot preleva, aspirand cu o seringă specială, fragmente din peretele tubului digestiv sau din formațiuni tumorale de vecinătate (ganglioni, tumori mediastinale, tumori hepatice sau pancreatice). Materialul bioptic obținut se întinde pe lamele de sticlă și, după colorații speciale, este analizat la microscop.

Cum se efectuează biopsia endoscopică?

Procedurile endoscopice permit explorarea tractului digestiv (esofag, stomac, duoden, colon și chiar intestin subțire) și identificarea de leziuni care, de multe ori, necesită caracterizare prin examen anatomo-patologic (la microscop). Acest lucru este posibil prin prelevarea de biopsii.

Endoscoapele sunt prevăzute în interior cu canale prin care pot fi introduse diverse instrumente de lucru, printre care și pensele de biopsie. Acestea pot recolta fragmente tisulare de câțiva milimetri, fragmente care se extrag ulterior prin canalul endoscopului.

Este biopsia dureroasă?

Biopsiile efectuate în timpul explorărilor endoscopice nu sunt dureroase. De cele mai multe ori, endoscopiile se efectuează cu sedare intravenoasă, așa încât pacientul doarme pe toată perioada examinării. Chiar și în cazul endoscopiilor fără sedare, prelevarea de biopsii de la nivelul tractului digestiv nu este resimțită de către pacient.

În cazul biopsiilor hepatice efectuate transabdominal (prin peretele abdominal), se efectuează anestezie locală prin injectarea de Xilina la nivel cutanat și în straturile profunde, pentru că pacientul să resimtă cât mai puțin discomfortul produs de pasajul acului de punctie. După procedură, când efectul anestezicului dispare, poate să apară o jenă la nivelul locului de punctie. Această durere locală nu este de intensitate mare și poate dura până la 12-24 ore.

Ce complicații pot să apară în urmă unei biopsii?

Prelevarea de biopsii în timpul endoscopiilor digestive este o manevră sigură, cu riscuri foarte mici pentru pacient. Extrem de rar pot apărea sângerări la nivelul mucoasei care să necesite ulterior manevre endoscopice de oprire a hemoragiei. Riscul de sângerare este mai mare la pacienții care suferă de boli care afectează coagularea sângelui sau la cei care urmează tratamente ce modifică timpii de coagulare.

În cazul biopsiilor prelevate în timpul ecoendoscopiei, există în plus un risc de infecție sau de pancreatită (după punctionarea leziunilor pancreatice), dar rata complicațiilor severe este estimată la 0,3%.

Biopsia hepatică transabdominală este o manevră bine tolerată, dar în cazuri rare pot apărea o serie de complicații cum ar fi hemoragia internă sau înțeparea accidentală a altor organe. Efectuarea puncției sub control imagistic (ecografic sau CT) reduce mult aceste riscuri.

Ce se întâmplă cu proba recoltată la biopsie?

Imediat după recoltare, mostrele de țesut sunt introduse într-un recipient care conține un lichid special ce permite prezervarea mai îndelungată a acestora. Aceste recipiente sunt trimise către laboratorul de anatomie patologică, în vederea analizei la microscop. Aici, fragmentele tisulare vor fi incluse în blocuri de parafină, ulterior secționate foarte subțire (câțiva microni), așezate pe lamele de sticlă și colorate special. După această pregătire, vor fi examinate la microscop de către medicul anatomo-patolog.

Există un mit potrivit căruia biopsia poate duce la apariția cancerului. Cum îl explicați?

Există în rândul pacienților mai multe temeri referitoare la biopsie, printre care și aceasta. Cred că principala cauză este interpretarea eronată a unor situații cu care unii pacienți s-au întâlnit, de exemplu boli neoplazice la persoane cunoscute (din familie sau prieteni) și care, pentru diagnostic, au necesitat biopsii. Evoluția nefavorabilă a acestor persoane, datorată bolii neoplazice (cancerului), este de multe ori pusă eronat pe seama prelevării de biopsii.