Ce sunt dispozitivele intracardiace și cum funcționează?

Dispozitivele intracardiace sunt aparate electronice de mici dimensiuni (de mărimea unui ceas de buzunar), prevăzute cu senzori, care sunt implantate sub piele, pentru a regla ritmul cardiac și funcția inimii.

Aceste dispozitive sunt conectate la inimă prin sistemul venos, cu ajutorul unor fire izolate, numite sonde. Un generatorul de puls sau de șoc detectează aritmiile și transmite prin sonde fie impulsuri, fie descărcări electrice, pentru a normaliza ritmul cardiac, prevenind astfel complicațiile provocate de tulburările severe de ritm cardiac.

Watch on YouTube

Aritmiile sau tulburările de ritm cardiac apar atunci când sistemul electric al inimii nu mai funcționează corect. Astfel, inima bate neregulat – prea rapid, prea lent sau haotic.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Tipuri de dispozitive de resincronizare cardiacă

Principalele tipuri de dispozitive de resincronizare cardiacă sunt:

  • Defibrilator cardiac implantabil: Este utilizat în cazul aritmiilor severe caracterizate de un ritm prea rapid, asociate cu risc ridicat de moarte subită cardiacă - tahicardie ventriculară și fibrilație ventriculară. Defibrilatorul monitorizează continuu bătăile inimii, iar când acestea devin rapide sau haotice, transmite descărcări (șocuri) electrice, pentru a normaliza activitatea inimii;
  • Stimulator cardiac (pacemaker): Spre deosebire de defibrilatorul cardiac implantabil, un pacemaker cardiac este necesar la pacienții cu bătăi ale inimii prea lente (bradicardie). Acesta transmite impulsuri sau semnale electrice, care au rolul de a menține un ritm cardiac normal. Dispozitivul poate fi de mai multe tipuri: unicameral (transmite semnale electrice doar către atriul drept), bicameral (acționează asupra atriului drept și ventriculului drept), biventricular (stimulează ambele ventricule, astfel încât acestea să se contracte împreună, precum și unul dintre cele două atrii). Stimulatorul biventricular se mai numește terapie de resincronizare cardiacă și se utilizează la pacienții care prezintă insuficiență cardiacă.

Un alt dispozitiv intracardiac este loop-recorder. Spre deosebire de celelalte tipuri de dispozitive, acesta doar monitorizează ritmul cardiac, fără să îl regleze. Poate înregistra informații în mod continuu până la 3 ani și este util în detectarea tulburărilor de ritm cardiac dificil de depistat prin teste de monitorizare pe termen scurt (cum ar fi holterul EKG). Astfel, acesta ajută la stabilirea și ajustarea tratamentului medicamentos.

Indicațiile montării unui dispozitiv intracardiac

Un dispozitiv intracardiac este indicat pacienților care au supraviețuit unui stop cardiac, celor cu istoric de sincopă (leșin) inexplicabilă sau celor cu afecțiuni care afectează capacitatea inimii de a funcționa corect, cum ar fi:

Avantajele dispozitivelor intracardiace

Principalul avantaj al dispozitivelor intracardiace este faptul că oferă asistență continuă pentru controlul afecțiunilor cardiace, prevenind astfel complicațiile fatale ale acestora. De asemenea, printre beneficiile lor se numără:

  • Îmbunătățirea funcției de pompă a inimii;
  • Creșterea speranței de viață;
  • Reducerea simptomatologiei și îmbunătățirea calității vieții;
  • Creșterea capacității de a realiza activități fizice, ceea ce permite adoptarea unui stil de viață mai activ.

În plus, acestea se montează, în general, prin tehnici minim invazive de cardiologie intervențională (endovascular), care presupun o recuperare ușoară. De obicei, pacienții pleacă acasă în următoarea zi sau chiar în aceeași zi după procedura de implantare. 

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Riscuri și contraindicații

La fel ca orice altă procedură medicală, implantarea dispozitivelor intracardiace poate prezenta anumite riscuri:

  • Infecție sau cheaguri de sânge în apropierea inciziei;
  • Acumulare de sânge în spațiul dintre peretele toracic și plămâni;
  • Deteriorarea vaselor de sânge și nervilor din vecinătate;
  • Colaps pulmonar (pneumotorax);
  • Sângerări, echimoze (vânătăi) și umflături;
  • Sângerări la nivelul inimii, care pot pune viața în pericol;
  • Eroziunea pielii;
  • Pericardită (infecție a învelișului inimii);
  • Tromboză venoasă;
  • Deplasarea dispozitivului și sondelor, ceea ce poate cauza perforarea inimii (rar);
  • Defecte de funcționare ale dispozitivului – cum ar fi probleme de monitorizare a ritmului cardiac și transmiterea unor impulsuri/descărcări electrice atunci când nu este nevoie.

Totuși, controalele de rutină la medicul cardiolog, verificarea regulată a dispozitivului de către specialist și respectarea recomandărilor medicului în perioada de recuperare reduc riscul de complicații.

Implantarea acestor dispozitive este contraindicată pacienților cu aritmii asimptomatice, celor cu afecțiuni cardiace reversibile și celor cu speranță de viață limitată sau cu prognostic rezervat de cauze non-cardiace.

Cum se montează un dispozitiv intracardiac?

Montarea unui dispozitiv intracardiac presupune următorii pași:

Pregătirea pentru procedură

Pregătirea înainte de implantarea unui dispozitiv cardiac implică efectuarea unui set de investigații medicale, care include analize de sânge, electrocardiogramă (EKG), holter EKG, ecografie cardiacă transtoracică sau RMN cardiac.

Pacientul trebuie să informeze medicul cu privire la toate medicamentele pe care și le administrează pentru diferite afecțiuni cronice. Specialistul va decide dacă este sau nu necesară întreruperea medicației. De asemenea, pacientul nu trebuie să consume alimente sau apă cu câteva ore înainte de procedură.

Înainte de a efectua incizia, medicul specializat în aritmologie intervențională va curăța zona pieptului cu un săpun special sau o soluție antiseptică. Apoi, va efectua o anestezie locală și îți va administra un sedativ pe cale intravenoasă, astfel încât pacientul va rămâne conștient, dar va fi relaxat pe toată durata procedurii. În unele cazuri, poate fi necesară o anestezie generală, decizia urmând să fie luată în urma unui consult preanestezic complet, realizat de un medic anestezist.

Intervenția chirurgicală

Procedura durează câteva ore și presupune efectuarea unei incizii de mici dimensiuni la nivelul pielii de pe piept, sub claviculă. Prin puncția unei vene din apropiere, medicul avansează sondele în inimă, sub ghidajul razelor X. Apoi, montează generatorul imediat sub tegument, iar la final închide incizia cu fire de sutură.

În timpul procedurii, specialistul poate monitoriza activitatea electrică a inimii cu ajutorul unor electrozi atașați de piept și de membrele inferioare.

Recuperarea după operație

În general, procedurile de implantare a dispozitivelor intracardiace necesită spitalizare de maxim o zi. Cu toate acestea, perioada de recuperare durează în jur de 4-6 săptămâni. Înainte de externare, medicul va regla dispozitivul, astfel încât să funcționeze conform nevoilor pacientului.

Zona în care a fost implantat dispozitivul poate să rămână umflată și sensibilă timp de câteva zile. Medicul va prescrie medicamente analgezice pentru controlul durerii în perioada de recuperare.

De obicei, pacientul poate reveni la activitățile obișnuite în câteva zile. Totuși, în primele săptămâni trebuie evitate activitățile fizice intense și ridicarea de greutăți. Până la vindecarea completă, aceste activități pot cauza deplasarea firelor și a generatorului, provocând astfel complicații.

Stilul de viață recomandat pacientului cu dispozitiv intracardiac

Pacientul cu dispozitiv intracardiac trebuie să mențină o greutate normală, o alimentație sănătoasă și un nivel de activitate fizică în limita indicată de medicul cardiolog.

Este important să stea la distanță de anumite dispozitive și echipamente care pot interfera cu semnalele electrice ale stimulatorului/defibrilatorului cardiac, cum ar fi:

  • Detectoare de metale;
  • Telefonul mobil, magneții, căștile și încărcătorul wireless - la cel puțin 15 cm distanță de locul implantului;
  • Echipamente medicale (cum ar fi aparatul RMN – rezonanță magnetică);
  • Generatoare de curent – la cel puțin 0,6 m distanță.

În aeroport, pacientul trebuie să anunțe personalul că are implantat un dispozitiv intracardiac, înainte de a trece prin controlul de securitate.

Bateria defibrilatorului cardiac poate dura 5-7 ani, iar cea a stimulatorului cardiac, de la 5 la 15 ani. După ce nu mai funcționează, aceasta trebuie înlocuită cu o baterie nouă, printr-o intervenție chirurgicală similară, însă mai rapidă și mai simplă.

Montarea dispozitivelor intracardiace la Spitalul Clinic SANADOR

Pacienții cu tulburări de ritm cardiac beneficiază la SANADOR de o evaluare medicală completă, prin analize de laborator și investigații cardiologice performante. Persoanele care au indicație medicală pentru implantarea unui dispozitiv intracardiac beneficiază la Spitalul Clinic SANADOR de proceduri moderne de aritmologie intervențională, realizate în deplină siguranță și în cele mai bune condiții de confort, în Laboratorul Electrofiziologie și Dispozitive Implantabile SANADOR.

Toate intervențiile de cardiologie intervențională desfășurate la Spitalul Clinic SANADOR sunt efectuate cu ajutorul unor angiografe de ultimă generație, Philips Azurion 7. Echipa medicală supraspecializată în cardiologie intervențională are experiență îndelungată în realizarea acestor proceduri de tratament, oferind astfel rezultate de durată, cu risc redus de complicații și recuperare rapidă a pacientului.

De asemenea, persoanele cu tulburări de ritm cardiac și cu alte afecțiuni cardiovasculare au acces la SANADOR la consultații de specialitate și la investigații medicale complete, pentru monitorizarea pe termen lung stării de sănătate și a eficienței tratamentului urmat.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR