Dermatita atopică

Dermatita atopică (sau eczema) este o afecțiune cutanată inflamatorie care provoacă înroșirea pielii și o senzație puternică de mâncărime (prurit). De obicei, debutează în primele luni de viață, copiii fiind cei mai afectați, dar poate persista și la vârsta adultă. Eczema este o dermatoză pruriginoasă, recidivantă, ce survine pe un teren atopic și se poate asocia cu rinita alergică și astmul bronșic. Pacienții cu dermatită atopică pot prezenta o sensibilitate crescută la alergeni, inclusiv la înțepăturile de insecte, iar o alergie la înțepătura de insecte poate agrava simptomele inflamației și pruritului caracteristice acestei afecțiuni.

• 
  Pentru diagnosticul și tratamentul afecțiunilor pielii, alege SANADOR!

Cauzele dermatitei atopice

Mecanismele de apariție sunt încă neclare, în etiopatogenia bolii fiind implicați factori genetici, factori imunologici și factori de mediu. Elementul principal îl constituie disfuncția barierei cutanate, cu rol protector față de agresiunile exterioare (raze ultraviolete, alergeni, produse chimice, microorganisme). Agresiunea la nivelul barierei cutanate conduce la creșterea pierderilor hidrice transepidermice, consecința fiind uscăciunea pielii. Apare astfel pruritul, iar pacientul se scarpină, provocând leziuni de grataj. Ulterior, sunt facilitate pasajul unor alergeni sau substanțe iritante și colonizarea microbiană.

Astfel, se instalează un cerc vicios, cu inducerea inflamației, exacerbarea leziunilor și posibilitatea suprainfecției.

Factorii agravanți ai dermatitei atopice

În multe cazuri, anumiți factori externi irită tegumentul, provocând mâncărimi puternice și agravarea leziunilor (dermatita de contact): detergenți, produse cosmetice, parfum, praful, lâna sau îmbrăcămintea sintetică.

Studiile recente au demonstrat o incidență crescută a anumitor alergii alimentare la pacienții cu dermatită atopică, cele mai frecvente alergii fiind la ouă, lapte de vacă, alune, pește. Consumarea acestor alimente poate determina o reacție acută, cu urticarie, uneori însoțită de edemul feței și al limbii (angioedem) sau dureri abdominale. De asemenea, incidența este crescută și pentru alergiile la factori de mediu (iarbă, acarieni, păr de pisică), manifestate prin coriză, strănut sau edem palpebral, care cedează după îndepărtarea alergenului. Totuși, expunerea la acești alergeni nu pare să aibă un rol în agravarea leziunilor de dermatită atopică.

Exacerbările sunt posibile și în condiții de stres fizic, psihic sau social. Alte afecțiuni medicale concomitente pot reprezenta o sursă de stres pentru organism, declanșând agravarea leziunilor.

Și clima joacă un rol major în evoluția dermatitei atopice. Temperaturile reci pot cauza rezistență la tratament.

La SANADOR ai acces la teste amănunțite ce pot evidenția prezența unor alergeni cutanați, respiratori sau alimentari, cu impact în evoluția clinică a leziunilor de dermatită atopică.

Simptomatologia dermatitei atopice

Dermatita atopică evoluează în puseuri ce alternează cu perioade de remisiune, iar aspectul leziunilor variază cu vârsta. Erupția cutanată se caracterizează prin prurit intens, leziuni de grataj cu formare de papule eritematoase, escoriații, cruste, fisuri, cu evoluție spre îngroșarea și lichenificarea tegumentelor lezate. De asemenea, poate să apară și mătreață.

În dermatita atopică infantilă (a sugarului și copilului cu vârsta sub 2 ani), leziunile afectează caracteristic obrajii și regiunea retroauriculară, trunchiul și fața extensoare a extremităților.

Dermatita atopică juvenilă (a copilului mare): după vârsta de 2 ani, leziunile sunt localizate la pliurile de flexie (coate, genunchi) și la cele retroauriculare, precum și la extremități. Uscăciunea pielii este marcată.

Dermatita atopică a adolescentului și adultului: în general, leziunile dispar după pubertate, deși pot persista la maturitate, în unele cazuri. În cazul persistenței leziunilor, acestea se aseamănă cu cele din copilărie și pot fi prezente și zone de leziuni lichenificate extinse sau eritem, cu aspect de prurigo.

Complicațiile dermatitei atopice

Agenții infecțioși joacă un rol important în declanșarea și agravarea dermatitei atopice.

Bacteriile implicate sunt cele prezente în mod normal pe suprafața tegumentului ca floră saprofită. În dermatita atopică, bariera cutanată este afectată și apărarea locală antiinfecțioasă este diminuată, astfel că există o predispoziție marcată la apariția infecțiilor bacteriene, în special a celor cauzate de Staphylococcus aureus. Infecția determină agravarea leziunilor și creșterea rezistenței la tratamentele topice cu steroizi. Streptococcus pyogenes poate determina impetigo, pustule sau eroziuni.

Leziunile cauzate de virusul herpes simplex se pot extinde la nivelul zonelor afectate de dermatita atopică, determinând o complicație severă denumită eczema herpetiucum. Suprainfecția bacteriană este posibilă și în acest caz, crescând severitatea leziunilor.

Infecțiile fungice cu Malassezia sau Candida pot complica dermatita atopică și contribuie la apariția exacerbărilor.

Alte complicații ale dermatitei atopice:

• Implicații psihologice, cu cât leziunile sunt mai severe și afectează calitatea vieții;
• Eritrodermia (dermatita exfoliatorie);
• Hipopigmentări postinflamatorii;
• Complicații oftalmologice: conjunctivită - keratoconjunctivită herpetică, blefarită, cataractă;
• Afectarea creșterii în cazurile severe sau consecutiv tratamentului sistemic cu corticoizi;
• Artrită septică, osteomielită;
• Endocardita bacteriană;
• Encefalita virală;
• Complicații iatrogene în urma tratamentului cronic cu dermatocorticoizi (atrofie cutanată, telangiectazii).

Tratamentul dermatitei atopice

Tratamentul este simptomatic și are ca obiectiv restaurarea funcției de barieră a pielii. Tratamentul vizează episoadele de acutizare, precum și prevenirea recăderilor. Este important să existe o colaborare strânsă între echipa medicală și pacient, pentru a asigura ameliorarea disconfortului, prevenirea recidivelor și îmbunătățirea calității vieții.

Măsuri generale

• Reguli igieno-dietetice: băi cu apă călduță, de scurtă durată, îmbrăcăminte și prosoape din bumbac 100%.
• Identificarea și evitarea agenților iritanți care pot declanșa exacerbări, cum ar fi: evitarea temperaturilor extreme, menținerea unei temperaturi ambientale constante, evitarea produselor de îngrijire ce conțin parfum sau alcool.
• Se recomandă alimentația la sân minimum 6 luni, atunci când acest lucru este posibil, alăptarea fiind un factor protector. Suplimentar, se recomandă evitarea alimentelor cunoscute ce au declanșat reacții alergice în antecedente.
• Expunerea moderată la soare. Apare o exacerbare a leziunilor în sezonul rece, iar expunerea la razele UV are un efect benefic. Cu toate acestea, se recomandă limitarea expunerii în timpul verii, pentru a evita arsurile solare, care pot leza suplimentar tegumentul.

Tratamentul topic al dermatitei atopice

• Se recomandă folosirea regulată a unui emolient, atât în timpul puseurilor, cât și în perioadele de remisiune, pentru restabilirea stării de confort și reducerea uscăciunii severe. Emolientele permit limitarea utilizării corticosteroizilor în formele ușoare și moderate de eczemă. După baie, se aplică dermatocorticoidul și ulterior emolientul, pentru a favoriza penetrarea produsului în tegument. Emolientele pot fi sub formă de loțiuni, unguente, creme și se aleg în funcție de preferințele personale.
• Antisepticele pot fi utile în tratarea și prevenirea infecțiilor cutanate. Se pot face băi antiseptice (hipoclorit de sodiu diluat).
• Pentru tratarea suprainfectării bacteriene, se utilizează tratament antibiotic local (în formele ușoare) sau sistemic (în formele extinse).
• Dermatocorticoizii pot ajuta la reducerea inflamației și atenuarea pruritului. Tratamentul se face în ambulatoriu, iar alegerea produsului este influențată de gravitatea leziunilor. Pentru față, pliuri și zona genitală și pentru sugari sunt indicați corticoizi cu activitate mai slabă (hidrocortizon). În leziunile avansate, foarte inflamate, și pentru cele lichenificate se folosesc corticoizi mai puternici. În mod ideal, dermatocorticoizii se utilizează pe perioade scurte (7–14 zile), numai pe zonele afectate, până la remisiunea leziunilor, și se contraindică oprirea bruscă a tratamentului, întrucât favorizează recidivele.
• Inhibitorii de calcineurină topici sunt indicați copiilor cu vârsta peste 2 ani, în cazul formelor severe, rezistente la tratamentul cu dermatocorticoizi. Pot fi folosiți la nivelul feței și pliurilor.
• Fototerapia cu raze UVA sau UVB poate fi utilă în formele severe, însă utilizarea este limitată la copii (copii peste 12 ani), în combinație cu tratamentul topic uzual.

Tratamentul sistemic al dermatitei atopice

• Antihistaminicele orale pot fi utile în cazul urticariei sau al rinitei alergice declanșate de anumiți alergeni. Nu s-a demonstrat ameliorarea senzației de mâncărime la pacienții cu eczemă, dar pot fi de folos prin efectul lor sedativ, având în vedere că pruritul se accentuează în cursul nopții.
• Corticosteroizii orali nu sunt recomandați în mod uzual în tratamentul dermatitei atopice, fiind însă administrați în cazuri severe, refractare la tratamentul uzual topic.
• Agenții imunomodulatori sistemici precum sunt rezervați cazurilor severe ce nu răspund la alte metode de tratament, însă trebuie luate în considerare potențialele efecte adverse sistemice.

• 
  Alege serviciile SANADOR pentru diagnostic cert și tratament țintit al afecțiunilor cutanate ale copilului tău!