Ce sunt degerăturile

Degerăturile sunt leziuni cauzate de expunerea prelungită a pielii și a țesuturilor subiacente la temperaturi extrem de scăzute, care determină înghețarea celulelor. Aceste leziuni apar cel mai frecvent la extremități, precum degetele de la mâini și picioare, nas, urechi sau obraji. În Compartimentul de Primiri Urgențe de la Spitalul Clinic SANADOR, urgențele medicale sunt gestionate cu promptitudine, de o echipă medicală experimentată.

Degerăturile pot fi ușoare (cu roșeață și senzație de arsură) sau severe (cazuri ce necesită intervenție medicală pentru prevenirea infecțiilor sau a amputării). Tratamentul implică încălzirea graduală și protejarea zonei afectate. O degerătură este leziune gravă, care necesită evaluare și tratament prompt, pentru a preveni complicațiile severe, precum infecțiile sau necroza tisulară.

Intervenție de urgență în cadrul Spitalului Clinic SANADOR pentru un pacient cu degerături.
La Spitalul Clinic SANADOR, pacienții beneficiază de servicii medicale prompte în cadrul Compartimentului de Primiri Urgențe.
  • La SANADOR beneficiezi de analize și investigații necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cum apar degerăturile

Degerăturile apar ca un răspuns al organismului la temperaturi foarte scăzute prin vasoconstricție, scăzând fluxul sanguin către extremități, pentru a prioritiza perfuzia organelor vitale. Pe măsură ce fluxul sanguin scade, pielea și celelalte țesuturi subiacente devin mai reci. La temperaturi foarte scăzute, lichidul care este acumulat în aceste țesuturi poate forma cristale de gheață, ce deteriorează celulele învecinate.

Absența fluxului sanguin provoacă de asemenea și hipoxia țesuturilor, promovând suplimentar alterarea acestora. Dacă circulația nu este reluată, are loc necrozarea țesuturilor.

Expunerea prelungită la temperaturi scăzute, vânt cu viteză accelerată, condiții de umiditate, precum și prezența anumitor comorbidități, sunt factori predispozanți la scăderea temperaturii corpului și la apariția degerăturilor.

Călătoriile la altitudini înalte și lipsa unui adăpost corespunzător sau a echipamentului adecvat (îmbrăcăminte izolatoare) sunt factori de risc adiționali.

Degerături anterioare sau boli precum diabetul zaharat, boala vasculară (arteriopatia obliterantă) fac persoanele mult mai vulnerabile la degerături.

Gravitatea degerăturilor depinde atât de durata expunerii la frig, cât și de temperatura mediului respectiv, ținând cont că vântul poate accelera procesul de degerătură.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Gradele degerăturilor

Există mai multe tipuri de degerături. Ele sunt clasificate în 4 grade, în funcție de severitatea afectării pielii și a țesutului subcutanat:

  • Gradul 1 – degerătura ușoară. Reprezintă cea mai simplă formă de degerătură, afectând doar stratul superficial al pielii (epidermul). Pielea poate deveni albă sau palidă, rigidă sau amorțită, însă țesuturile profunde rămân neafectate. În general, degerătura de gradul 1 provoacă o afectare temporară, care la reîncălzire își revine, pielea putând deveni roșie cu mici umflături. Nu necesită îngrijiri speciale și evoluează spre vindecare totală în majoritatea cazurilor;
  • Gradul 2 – degerătura superficială. În acest stadiu, pielea poate fi albă sau cu o tentă albăstruie și este dură la atingere, în ciuda faptului că țesuturile mai profunde rămân la fel. Bășici cu lichid clar sau alb-lăptos pot fi formate până la 24 de ore de la momentul leziunii. Deși țesutul subiacent nu este afectat, în acest caz tratamentul medical este necesar pentru a preveni apariția complicațiilor și a asigura vindecarea corespunzătoare;
  • Gradul 3 – degerătura profundă. Este o formă mai severă, ce implică și straturi mai profunde ale pielii, ce poate apărea marmorată, albă sau albastră. Țesutul subcutanat este simțit dur și rece la atingere și poate forma flictene hemoragice (bășici cu sânge), ducând eventual la apariția unor cruste negre la nivelul zonelor afectate. Tratamentul medical are un rol esențial în prevenirea infecțiilor sau a leziunilor permanente. Anumite cazuri necesită amputare;
  • Gradul 4 – Este cea mai severă formă, unde degerătura este extinsă mai profund decât în suprafața pielii, afectând mușchii și uneori oasele. Pielea poate deveni neagra, uscată și mumificată, din cauza compromiterii circulației sangvine în țesuturile afectate. Pierderea de țesut este inevitabilă și în cazuri extreme se poate produce autoamputarea spontană a porțiunii afectate.

Cum se manifestă o degerătură

Manifestările degerăturilor variază în funcție de gradul și implicit, de severitatea acestora.

Semne precoce includ înroșirea pielii și durerea locală, ce pot progresa până la piele ce apare albă sau are o tentă gri-gălbuie. Pielea poate avea și modificări de textură și poate fi neobișnuit de dură sau moale la atingere.

Amorțeala este, de asemenea, un simptom frecvent și datorită acesteia, multe victime ale degerăturilor nu sesizează apariția acestora, deoarece porțiunea înghețată devine insensibilă la durere.

Pe măsură ce degerătura se agravează, pot fi vizibile flictene cu lichid clar sau hemoragic. În cele mai severe situații, poate apărea dezvoltarea gangrenei (apariția de țesut negru, piele și țesut subcutanat necrozat).

Aspectul degerăturilor poate fi unul înșelător, acestea apărând uneori mai puțin severe decât sunt în realitate. Alte simptome nespecifice asociate, ce apar în general în situațiile grave, includ transpirațiile abundente, durerea articulară, decolorarea pielii sau necroza.

  • 021 9699 CPU SANADOR asigură tratament prompt. Sună acum!

Complicațiile provocate de degerături

Complicațiile provocate de degerături pot fi severe, mai ales în cazul celor care depășesc gradul 1. Potențiale consecințe pe termen lung ale degerăturilor sunt afectarea nervilor periferici, sensibilitatea crescută la frig, decolorarea pielii, alterarea unghiilor și rigiditatea articulară.

În cazurile severe, degerătura poate duce la necroză, cu sau fără necesar de amputație al extremității afectate, precum și la infecții sistemice și sepsis. Alte complicații mai rar întalnite includ afectarea tendoanelor, mușchilor și a plăcii de creștere epifizară.

Extrem de rar, degerăturile pot conduce la sindrom de compartiment și chiar exitus, în special la pacienții cu factori de risc asociați.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Diagnosticarea degerăturilor

Diagnosticul degerăturilor este în primul rând unul clinic. Imagistica poate fi de ajutor în stabilirea extensiei leziunilor prezente.

În timpul anamnezei, medicul va solicita informații privind durata expunerii la frig și temperatura aproximativă la care s-au produs degerăturile.

De asemenea, semne precum decolorarea pielii sau aspectul marmorat ori flictenele sunt semne ce vor fi căutate în cadrul examinării clinice.

Dacă degerătura este severă, pot fi folosite metode imagistice precum radiografiile simple, pentru a verifica afectarea structurilor osoase. Angiografia și scintigrafia pot fi utilizate, pentru a evalua gradul de afectare și fluxul sangvin remanent.

Leziunile permanente ale pielii sunt indicate prin apariția flictenelor cu lichid hemoragic sau necroza tisulară. Flictenele cu lichid clar sugerează afectare temporară, cu șanse mari de recuperare fără complicații.   

  • CPU SANADOR este pregătit să preia rapid urgențele medicale. Sună acum!

Primul ajutor în caz de degerături

Dacă asistența medicală imediată nu este posibilă, trebuie efectuată o serie de pași de prim ajutor importanți, pentru a preveni afectarea secundară.

Este primordială scoaterea persoanei afectate din mediul rece și evitarea folosirii extremităților înghețate. Apoi este esențială îndepărtarea îmbrăcămintei (șosete, mânuși, ghete) de pe zonele afectate, pentru a permite circulația nerestricționată a sângelui.

Odată ajuns într-un mediu cald, trebuie urmați o serie de pași:

  1. Reîncălzirea corpului: îndepărtarea vestimentației ude sau reci și înlocuirea acesteia cu haine uscate, largi sau pături pentru a preveni pierderea suplimentară de căldură.
  2. Reîncălzirea zonei degerate prin scufundarea părților afectate în apă călduță (nu fierbinte), în jur de 37-39*C, pentru maxim 30 de minute. Întreruperea procesului când pielea își recapătă culoarea normală. Poate fi folosită, de asemenea, temperatura propriului corp pentru reîncălzire (ex: plasarea mâinilor degerate în axile).
  3. Zona degerată nu trebuie masată sau frecată. Acest lucru poate duce la afectarea permanentă a țesuturilor. Este de evitat folosirea surselor externe de căldură precum reșourile, sobele sau focul, deoarece zonele amorțite pot suferi arsuri fără ca persoana să simtă stimulul dureros.
  4. Zona trebuie menținută curată: spălarea cu apă ușor călduță și uscarea prin tapotare, apoi acoperirea cu un bandaj steril pentru a proteja pielea împotriva infecțiilor. De asemenea, degetele trebuie bandajate individual, pentru a preveni frecarea dintre ele.
  5. Trebuie întrerupt fumatul. Fumatul reduce circulația periferică și poate agrava degerăturile.

Atunci când riscul de reînghețare este prezent sau încălzirea nu poate fi efectuată complet, este indicată amânarea procesul de reîncălzire până când un mediu cald poate fi asigurat.

Tratamentul pentru degerături

Tratamentul degerăturilor variază în funcție de gradul de afectare.

Degerăturile ușoare, de gradul 1, pot fi tratate conservator prin extragerea persoanei din mediul rece, îndepărtarea hainelor reci sau ude și încălzirea zonei afectate cu apă călduță (37-39*C) pentru 30 de minute.

Pentru degerăturile superficiale și profunde, gradele 2-4, este necesară reîncălzirea sub supraveghere medicală, ideal în mediul spitalicesc, prin scufundarea zonelor afectate în apă mai caldă (40-42*C) timp de 20-40 de minute. Pot fi utilizate analgezice pentru a controla durerea asociată. Odată reîncălzită zona degerată, sunt necesare pansamente sterile și soluții antiseptice pentru a preveni suprainfecțiile. De asemenea, pot fi administrate fluide intravenos pentru a promova circulația sângelui.

Tratamentele avansate pentru cazuri severe pot include folosirea terapiei cu oxigen hiperbaric și antibioterapia. Dacă degerătura a produs flictene și necroză tisulară, este necesară chirurgia plastică, pentru îndepărtarea țesutului mort și, în anumite cazuri, amputația extremității dacă la acest nivel s-a dezvoltat gangrena.

În cazul în care nu există acces la servicii medicale, este important ca zonele degerate să fie menținute uscate, curate și să fie cât mai puțin mobilizate. Flictenele nu trebuie rupte sau înțepate, iar durerea poate fi controlată cu analgezice ce sunt eliberate fără prescripție medicală.

Cum pot fi prevenite degerăturile

Măsurile de prevenție ale degerăturilor au o importanță deosebită, în special în sezonul rece, când temperaturile pot scădea sub pragul de îngheț.

Câteva elemente cheie în prevenirea degerăturilor sunt:

  • Îmbrăcămintea în straturi. Specialiștii recomandă purtarea hainelor largi, subțiri și în mai multe straturi, pentru a păstra aerul cald la suprafața corpului. Primul strat este ideal să fie respirabil, pentru a permite menținerea pielii uscate, urmat de un strat izolator, precum fâșul sau lâna. Cel mai exterior strat ar trebui să fie antivânt și rezistent la apă, pentru a asigura protecție împotriva vremii rele și reci;
  • Protejarea extremităților. Mâinile, picioarele și capul sunt zonele cele mai vulnerabile la degerătură. Este recomandată purtarea mânușilor cu un deget în locul celor cu 5 degete, deoarece acestea oferă o suprafață mai mică de expunere la frig. Pentru evitarea degerăturile la picioare este recomandată purtarea a două perechi de șosete: prima pereche ce absoarbe umezeala și a doua pereche din lână sau amestec de lână pentru a menține căldura. De asemenea, încălțămintea izolatoare și nu foarte strâmtă este ideală. O eșarfă și o căciulă de lână pot fi utilizate pentru a proteja capul, urechile și fața;
  • Evitarea îmbrăcămintei strâmte, deoarece aceasta restricționează circulația și crește riscul de degerături;
  • Menținerea hainelor uscate. Hainele ude accelerează pierderea de căldură și cresc riscul de degerături;
  • Hidratarea adecvată. Deshidratarea crește riscul de degerătură, iar consumul de alcool afectează capacitatea corpului de a își regla temperatura și mărește șansele de apariție a degerăturilor;
  • Verificarea periodică a extremităților pentru semne de degerătură, precum roșeața, amorțeala, senzația de arsură. Specialiștii recomandă relocarea rapidă într-un mediu mai cald dacă aceste semne sunt observate.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții beneficiază de servicii medicale complete pentru diagnosticarea și tratarea afecțiunilor apărute în urma expunerii la temperaturile scăzute, precum și acces la tehnologii moderne de imagistică medicală, pentru evaluarea extensiei leziunilor.

Spitalul Clinic SANADOR asigură acces la servicii de medicină de urgență nonstop pentru cazurile acute de degerături, prin Compartimentul de Primiri Urgențe, singurul din sistemul medical privat din România.

Pentru o abordare completă, SANADOR oferă acces la o abordare multidisciplinară, în funcție de nevoile fiecărui pacient în parte, pentru evaluarea efectelor pe termen lung ale expunerii la frig și pentru gestionarea eventualelor complicații sistemice. De asemenea, medici de la SANADOR asigură consiliere pentru prevenirea degerăturilor și recomandări personalizate, pentru protejarea pielii și a circulației sanguine pe timp de iarnă.

  • Alege SANADOR pentru servicii medicale personalizate. Programează-te la o consultație! 

Programează-te

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR