Coxartroza

Ce este coxartroza?

Coxartroza descrie artroza șoldului, proces degenerativ determinat de uzura mecanică a articulației ce apare, cel mai adesea, odată cu înaintarea în vârstă. Artroza poate afecta orice articulație din organism, însă apare cel mai frecvent la nivelul articulațiilor care suportă o greutate mai mare, cum este cea de la nivelul șoldului.

Prefixul „cox” indică localizarea procesului artrozic, mai precis la nivelul osului coxal (osul șoldului), format din ilion, ischion și pubis. Aceste trei oase formează cavitatea acetabulară sau cavitatea cotiloidă (cotilul). Capul femurului (osul principal al coapsei) are o formă sferică și se potrivește perfect în cavitatea acetabulară, formând articulația șoldului sau articulația coxo-femurală.

• 
  La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Mecanismele apariției coxartrozei

Suprafețele osoase ce formează articulația – capul femural și cavitatea acetabulară – sunt acoperite de cartilaj articular, care este un țesut moale, elastic și lipsit de vascularizație și terminații nervoase, ce are rolul de a diminua frecarea dintre suprafețele osoase. În structura cartilajului articular se regăsesc preponderent apă (în procent de aproximativ 70%),  fibre de colagen și molecule de acid hialuronic.  O altă structură importantă de la nivelul articulației coxale este sinovia – o membrană care căptușește articulația și produce o cantitate mică de lichid cu rol lubrifiant.

Ce se întâmplă în coxartroză? Din cauza folosirii îndelungate a articulației, cartilajul se degradează treptat, lăsând descoperite anumite porțiuni din os.  În consecință, osul descoperit va începe să se apere, prin producerea unor excrescențe osoase numite „osteofite”. Totuși, boala nu este una pur degenerativă, ci are și o componentă inflamatorie, dată de inflamația membranei sinoviale, ceea ce determină durere. Astfel, coxartroza nu implică doar uzura, ci și artrita șoldului (inflamația articulației șoldului).

Cauze și factori de risc pentru artroza șoldului

Principalele cauze și factori de risc pentru apariția coxartrozei sunt:

• Vârsta înaintată – se consideră că artroza este expresia normală a procesului de îmbătrânire;
• Sexul feminin – în special după menopauză, când femeile devin predispuse la osteoporoză din cauza pierderii de estrogeni;
• Terenul genetic – unii oameni sunt mai predispuși decât alții la apariția coxartrozei la o vârstă mai tânără, din cauză că prezintă anumite gene ce determină formarea unui cartilaj articular cu o structură mai slabă (de exemplu, cu mai puține fibre de colagen);
• Obezitatea – un indice de masă corporală (IMC) crescut determină o presiune și o suprasolicitare mecanică mai mare asupra articulației șoldului, predispunând la eroziuni ale cartilajului articular;
• Traumatismele de la nivelul șoldului;
• Boli congenitale (prezente de la naștere) ce afectează dezvoltarea șoldului – de exemplu, luxația congenitală de șold;

• 
  Înaintarea în vârstă crește riscul de artroză a șoldului. Vino la SANADOR!

Semnele și simptomele coxartrozei

Semnele și simptomele coxartrozei sunt:

• Durerea – se poate resimți în jurul șoldului, în zona inghinală, zona fesieră sau pe coapsa anterioară; se accentuează la mișcare și dispare în repaus; de asemenea, durerea din coxartroză este meteodependentă, adică poate varia odată cu variațiile climei;
• Rigiditate la nivelul articulației, mai ales după o perioadă mai lungă de repaus – acea senzație de „șold blocat”;
• Dificultăți la efectuarea activităților uzuale zilnice, precum mersul, urcarea și coborârea scărilor sau ridicarea de pe scaun;
• Slăbiciune musculară – pentru a nu declanșa durerea, pacientul va limita mișcarea articulației, ceea ce poate determina atrofie musculară în stadiile mai avansate.

Diagnosticarea artrozei șoldului

Medicul va începe cu un examen clinic, în cadrul căruia va putea observa:

• Mărirea în volum a articulației – dată de prezența osteofitelor;
• Cracmente articulare la mobilizarea articulației – sunete ce apar la contactul dintre suprafețele articulare rugoase, neacoperite de cartilaj;
• Anchiloza articulației în stadiile mai avansate.

Osteoartrita șoldului poate fi pusă în evidență și în cadrul examenelor imagistice, precum:

• Radiografia șoldului – aceasta poate evidenția scăderea spațiului articular, din cauza pierderii de cartilaj, precum și prezența osteofitelor;
• CT, RMN – examenele computer tomograf și rezonanța magnetică pot aduce informații referitoare la structura cartilajului și a celorlalte componente articulare (ligamente, tendoane), și poate evidenția compresii nervoase; însă acestea nu se folosesc ca rutină în diagnostic.

• 
  Investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează o consultație la SANADOR!

Tratamentul coxartrozei

Tratamentul coxartrozei poate fi de tip non-farmacologic, medicamentos sau chirurgical. Terapia non-farmacologică implică anumite modificări în stilul de viață al pacientului, precum:

• Scăderea în greutate în caz de obezitate;
• Efectuarea de terapie fizică și kinetoterapie – se recomandă exercițiile de tip izometric, care nu încarcă suplimentar articulația;
• Utilizarea unor dispozitive ajutătoare, precum bastonul sau cadrul de mers;
• Protejarea articulației prin folosirea de încălțăminte specială care diminuează impactul produs de mers.

În ce privește medicația, se pot utiliza:

• Analgezice;
• Antiinflamatoare nesteroidiene;
• Injecții intraarticulare cu corticosteroizi – se pot efectua în cazurile cu componentă inflamatorie importantă, însă nu mai mult de 3-4 injecții pe an, din cauza reacțiilor adverse ale preparatelor cortizonice.

Tratamentul chirurgical se poate realiza prin:

• Artroplastia șoldului – presupune eliminarea și înlocuirea suprafețelor articulare distruse cu o proteză care poate fi din metal, plastic sau ceramică; artroplastia șoldului poate fi totală – se vor înlocui atât capul femural, cât și acetabulul, sau parțială (hemiartroplastie), în care este înlocuit doar capul femural;
• Osteotomie – presupune tăierea („-tomie”) anumitor porțiuni de os din structura capului femural sau a acetabulului, în scopul realinierii suprafețelor osoase și distribuirii greutății corpului din zona afectată spre cea cu cartilaj sănătos.

Recuperarea după intervenția chirurgicală

Imediat după operație, pacientul va fi ajutat și încurajat să se ridice și să meargă cu sprijin pe cârje sau cu ajutorul cadrului de mers. Spitalizarea post-operatorie durează, în medie, între 3 și 5 zile, în funcție de tipul intervenției efectuate și de viteza de recuperare a pacientului.

• 
  Vino la SANADOR pentru tratamente moderne și avansate!

Kinetoterapia este foarte importantă în procesul de recuperare post-intervenție. Un fizioterapeut se va ocupa să învețe pacientul cum să efectueze exerciții fizice pentru întărirea musculaturii coapsei. Acesta va fi învățat inclusiv cum să se așeze și cum să se aplece, pentru a preveni afectarea noului șold.

Fiecare pacient se recuperează diferit, în ritmul propriu. Totuși, cel mai adesea, este posibilă reluarea serviciului după aproximativ 6 săptămâni de la intervenția chirurgicală. Dacă jobul pacientului implică ridicarea unor obiecte grele, va fi nevoie să treacă mai mult de 6 săptămâni pentru a-și putea relua activitatea.

Programează-te!