Investigații pentru diagnostic
Pentru un diagnostic corect și complet de cord pulmonar acut sunt necesare, în limita posibilităților și cooperării pacientului, care poate fi într-o stare destul de gravă, o anamneză, un examen fizic și câteva investigații paraclinice.
Anamneza reprezintă discuția între medic și pacient sau familia acestuia despre simptome, istoric medical, posibili factori de risc prezenți. Examenul fizic cuprinde examinarea de către medic a pacientului, cu analizarea prezenței edemelor de membre inferioare, observarea venelor de la nivelul gâtului, auscultarea zgomotelor cardiace și identificarea aritmiilor.
Dintre investigațiile paraclinice, cel mai des este folosit un test de sânge pentru a detecta cantitatea de peptid natriuretic de tip B, un hormon eliberat de inimă o dată cu extinderea volumului și cu creșterea stresului din peretele cardiac.
Odată stabilit diagnosticul de cord pulmonar acut, medicul va recomanda investigații suplimentare, pentru a determina patologia pulmonară de bază care l-a cauzat.
Investigațiile pot include:
- Recoltarea sângelui arterial pentru măsurarea gazelor (O2 și CO2) - oferă informații importante despre nivelul de oxigenare al sângelui,
- Radiografie toracică,
- Electrocardiogramă (EKG) - poate evidenția hipertrofia ventriculului drept (îngroșarea peretelui),
- Ecocardiografie - cea mai fiabilă tehnică neinvazivă pentru estimarea presiunii arterei pulmonare, care vizualizează structurile inimii și apreciază funcția ventriculului drept,
- Tomografie computerizată (CT) - modalitatea imagistică de diagnostic de primă linie pentru a diagnostica o suspiciune de embolie pulmonară,
- Rezonanță magnetică (RMN) cardiacă - evaluează structura, remodelarea și funcția ventriculului drept, dar este utilă în special în evaluarea dimensiunilor arterei pulmonare,
- Teste ale funcției pulmonare - determină cât de bine funcționează plămânii,
- Cateterismul inimii drepte - cea mai precisă metodă de diagnostic, dar invazivă, pentru a confirma diagnosticul de cord pulmonar și care oferă informații importante cu privire la cauzele subiacente,
- Biopsie pulmonară - efectuată foarte rar, pentru a testa posibilitatea prezenței unui țesut pulmonar subiacent deteriorat, care determină hipertensiunea pulmonară.