Interpretarea coprocitogramei
Rezultatele coprocitogramei sunt în general exprimate prin numărul de leucocite observate pe câmpul microscopic în manieră cantitativă.
- Câteva leucocite pe câmp (leucocite rare) reprezintă prezența a aproximativ 2 leucocite pe câmpul microscopic de examinare;
- Leucocite în cantitate moderată înseamnă prezența a 3 până la 9 leucocite;
- Leucocite frecvente indică un număr de peste 10 leucocite prezente per câmp.
Tipul de leucocite prezente în scaun poate ghida, de asemenea, diagnosticul. Neutrofilele sunt cel mai frecvent întâlnite în infecțiile bacteriene cu specii invazive. Creșterea izolată a monocitelor este caracteristică pentru infecția cu Salmonella Typhi.
Interpretarea coprocitogramei este realizată în aceeași manieră și pentru prezența eritrocitelor în scaun.
Controlul calității probei se face prin identificarea unui număr de celule epiteliale rare în coprocitogramă. Absența celulelor epiteliale este un marker de probă incorect recoltată și, astfel, nu poate fi utilizată pentru a formula un diagnostic.
Un număr crescut de leucocite în probă crește probabilitatea diagnostică pentru un patogen cu mecanism invaziv, cum se întâmplă în cazul infecției cu Salmonella sau cu Shigella. În cazul bacteriilor cu mecanism enterotoxigen, precum Staphylococcus și Clostridioides, leucocitoza poate să lipsească.
Absența completă sau prezența de leucocite rare în coprocitogramă indică cel mai frecvent infecții virale sau parazitar.
Prezența câtorva leucocite în asociere cu multe eritrocite în scaun sugerează o posibilă etiologie amoebiană.
Rezultatul negativ la o coprocitogramă reflectă lipsa detecției leucocitelor în proba examinată și sugerează că simptomatologia nu este cauzată de o boală cu substrat inflamator.
Un rezultat pozitiv indică prezența leucocitelor în scaun și crește probabilitatea unei infecții bacteriene, direct proporțional cu cantitatea de leucocite identificată. Dacă suspiciunea de infecție este mare, analiza poate fi completată cu coprocultura sau coprocultură extinsă.
În cazul unei suspiciuni înalte de infecție cu Clostridioides difficile, medicul poate recomanda oprirea tratamentului antibiotic curent, înlocuirea cu un alt antibiotic țintit și asocierea de probiotice.