Convulsiile tonico-clonice

Ce sunt convulsiile tonico-clonice?

O criză tonico-clonică, cunoscută în trecut și drept criză grand mal, provoacă pierderea conștienței, rigiditate musculară și contracții musculare violente. În timpul acesteia, există o explozie de activitate electrică în creier, care produce schimbări în comportament și în mișcări.

Astfel de crize pot fi focale, ceea ce înseamnă că explozia de activitate electrică se produce doar într-o anumită zonă a creierului, sau pot fi generalizate, când explozia cuprinde toate ariile cerebrale. Convulsiile tonico-clonice prelungite constituie o urgență neurologică, impunând intervenție imediată pentru prevenirea statusului epileptic.

• 
  La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Aceste crize apar în diferite tipuri de epilepsie, la copii și la adulți, dar există și alte cauze care pot duce la declanșarea acestor convulsii. Este important să cunoaștem măsurile de prim ajutor pe care trebuie să le luăm atunci când o persoană suferă o criză de acest fel. În cazuri rare, sindromul Churg-Strauss poate determina convulsii din cauza afectării sistemului nervos central. În anumite situații, convulsiile pot indica o afecțiune gravă care necesită intervenție rapidă, putând face parte din tabloul clinic al unor urgențe chirurgicale.

Cauze și factori de risc

Depolarizarea haotică a neuronilor cerebrali și propagarea descărcării electrice în diferite teritorii din creier sau chiar în ambele emisfere cerebrale duc la declanșarea convulsiei. În formele severe, hipernatremia poate duce la excitabilitate neuronală crescută și convulsii tonico-clonice. Aceste manifestări pot apărea atât la copii, cât și la adulți, în special în cazul creșterii bruște a concentrației serice de sodiu.

Pe lângă epilepsie, alte cauze care pot duce la aceste manifestări includ:

• infecțiile în urma înțepăturilor de insecte (de exemplu mușcătura de țânțar), precum meningita, encefalita sau pertussis,
• cazurile grave de infecții bacteriene, cum este holera,
• infecții cu paraziți (spre exemplu, cisticercoza),
• epuizare de la căldură;
• traumatismul cranio-cerebral, urmat de o contuzie cerebrală sau de o comoție cerebrală;
• deficit de coenzimă Q10;
• hipoxia creierului, secundară unui stop cardiac resuscitat (de exemplu, post-AVC);
• tromboză venoasă cerebrală,
• pierdere de lichid cefalorahidian,
• sindromul adrenogenital,
• anomaliile congenitale (de exemplu, anevrisme cerebrale) și diferite sindroame genetice (de exemplu, sindromul West, sindromul Lennox-Gastaut);
• tumorile cerebrale (mai ales cele care cresc lent și implică afectarea precoce a regiunilor centrale și frontale);
• hipoglicemia (mai ales neonatală), hipocalcemia și hipomagneziemia;
• sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic.
• sevrajul alcoolic sau la droguri.

Factorii de risc pentru declanșarea convulsiilor tonico-clonice includ:

• rude apropiate cu istoric de tulburări convulsive (de exemplu, epilepsie);
• istoric de traumatism cranio-cerebral, de lovituri la cap, de AVC sau de infecții cerebrale;
• deprivarea de somn;
• diferite tulburări care generează dezechilibre electrolitice severe;
• consumul de alcool și/sau de droguri.

Cum se manifestă crizele tonico-clonice?

Criza grand mal poate debuta prin apariția aurei (flashuri luminoase, senzație de furnicături, amețeală bruscă, plâns incontrolabil) sau se poate declanșa brusc, printr-o convulsie parțială, care se generalizează, ori prin pierderea conștienței.

Faza tonică durează, în medie, 10-20 de secunde și se caracterizează prin contracție musculară inițial în flexie, apoi în extensie, însoțită de blocaj respirator și tulburări vegetative (midriază – dilatarea pupilelor, cianoză – învineținerea temporară a pielii, hipersalivație și hipersecreție bronșică, tahicardie, hipertensiune arterială). De obicei, în faza tonică, pacientul se prăbușește la pământ inconștient.

Ulterior, apare faza clonică (convulsivantă), care durează, în medie, 1 minut și se caracterizează prin contracții ritmice, care se epuizează progresiv, concomitent cu remiterea simptomelor vegetative descrise anterior. Ultima etapă este faza postictală, cu durată variabilă, care poate avea diferite manifestări, de la cele mai severe (de exemplu, comă), până la recuperarea progresivă a conștienței.

În general, în faza postictală apar:

• cefaleea (durerea de cap);
• hipotonia musculară generalizată (slăbiciunea musculară);
• relaxarea sfincteriană (care poate duce, de exemplu, la incontinență urinară temporară);
• respirația stertoroasă (sunet asemănător „apei care fierbe”);
• confuzia și oboseala (în anumite cazuri, persoanele adorm după o criză tonico-clonică și nu își mai amintesc episodul de pierdere a conștienței – amnezie completă).

• 
  La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Primul ajutor în caz de convulsii tonico-clonice

Cele mai multe convulsii tonico-clonice se remit spontan în cel mult 5 minute, motiv pentru care apelarea numărului unic de urgență 112 nu este necesară întotdeauna. În timpul unei crize, persoanele din jur ar trebui să îndepărteze din apropierea pacientului piesele de mobilier sau obiectele ascuțite, care pot cauza leziuni.

Dacă bolnavul este deja căzut la pământ, atunci este indicată așezarea acestuia în poziția laterală de siguranță, fără a încerca desfacerea gurii sau introducerea unor obiecte în gură (înghițirea limbii este un mit și nu este posibilă, datorită particularităților anatomice ale cavității bucale). În plus, este recomandată punerea unui obiect moale sub cap, îndepărtarea ochelarii și a hainelor strâmte, care pot incomoda bolnavul.

Păstrarea calmului este esențială, iar numărarea minutelor care s-au scurs de la începutul crizei este importantă, deoarece crizele care persistă mai mult de 5 minute pot duce la complicații și trebuie evaluate de un medic neurolog sau într-un compartiment de primiri urgențe.

Este necesară asistența medicală de urgență în caz de crize tonico-clonice generalizate dacă:

• respirația și starea de conștiență nu își revin după remiterea crizei;
• apare o altă criză, care se suprapune peste prima;
• criza este însoțită de febră ridicată;
• bolnavul are diabet zaharat sau pacienta este gravidă;
• bolnavul se lovește în timpul crizei.

Consultul la medicul specialist este necesar și după primul episod de convulsie tonico-clonică, la bebeluși (convulsii neonatale) sau la copii mici, precum și în cazul în care se observă noi simptome sau apar modificări față de crizele precedente.

Analize și investigații pentru diagnostic

Descrierea crizei grand mal de către pacient sau de către anturaj este esențială pentru stabilirea diagnosticului. În anumite cazuri, mai ales la copii mici, se poate înregistra video episodul convulsivant și imaginile pot fi arătate ulterior medicului neurolog. Dacă specialistul suspectează o infecție, atunci poate recomanda o puncție lombară, pentru a extrage lichid cefalorahidian, care va fi analizat într-un laborator specializat. Tot în caz de infecții sau de dezechilibre electrolitice sunt indicate și analize de sânge, inclusiv hemoculturi, și dozări ale electroliților.

Electroencefalograma (EEG) este cea mai importantă investigație neurofiziologică în cazul convulsiilor, deoarece identifică tipul de criză, depistează leziunile epileptogene (eventuale focare epileptice), permite stabilirea prognosticului și monitorizează răspunsul la tratament. Această investigație constă în aplicarea unor electrozi la nivelul scalpului și înregistrarea activității electrice cerebrale atât în repaus, cât și prin tehnici de activare precum hiperventilația, stimularea luminoasă intermitentă sau somnul. În practică este folosită și înregistrarea EEG poligrafică (concomitent cu EKG, EMG și respirație) sau video-EEG, pentru a diferenția crizele epileptice de cele non-epileptice.

EEG este completată de investigații imagistice, precum examenul RMN cerebral sau CT. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) permite identificarea și descrierea tumorilor cerebrale, a traumatismelor, a malformațiilor arterio-venoase și a altor anomalii care pot declanșa convulsii tonico-clonice.

• 
  Nu aștepta apariția complicațiilor! Programează-te la SANADOR!

Posibile complicații ale convulsiilor tonico-clonice

Complicațiile crizelor tonico-clonice includ:

• fracturi sau leziuni prin cădere;
• deces prin înec (convulsia are loc atunci când bolnavul este în cadă sau piscină) sau prin accidente rutiere (dacă pacientul se află la volan);
• status epilepticus – apare în epilepsie și se caracterizează prin crize care se repetă la intervale scurte de timp și care pot duce la sechele neurologice permanente;
• tulburări psihice (izolare socială, anxietate, depresie, tulburări de comportament, tentative de suicid);
• probleme obstetricale (defecte la naștere sau complicații materne, atunci când convulsiile apar în sarcină);
• moarte subită.

Tratamentul recomandat

Tratamentul convulsiilor tonico-clonice este complex și constă în medicație, intervenție chirurgicală și asistență psihosocială, fiind necesară personalizarea terapiei în funcție de vârsta pacientului, de frecvența crizelor tonico-clonice, precum și afecțiunea de bază, care a dus la declanșarea lor.

Schimbarea stilului de viață, cu o igienă riguroasă a somnului (evitarea nopților pierdute), întreruperea consumului de alcool și/sau droguri, evitarea suprastimulării (de exemplu, evitarea zgomotelor puternice sau a luminilor intense din sălile de cinema) sunt esențiale pentru evitarea apariției convulsiilor tonico-clonice.

În prezent, există numeroase medicamente anticonvulsivante care pot fi prescrise singure (în monoterapie) sau în diferite combinații, doar la recomandarea medicului neurolog, după stabilirea exactă a cauzei care a dus la apariția crizelor. Infecțiile cerebrale necesită tratament cu antibiotice, dacă au fost produse de bacterii, sau cu antivirale specifice (de exemplu, în encefalita herpetică).

Intervenția de neurochirurgie este recomandată pentru îndepărtarea tumorilor cerebrale, a anevrismelor și a focarului epileptogen, dacă a fost identificată cu precizie zona ori zonele din care se descarcă impulsuri electrice haotice. Stimularea nervului vag poate preveni sau atenua convulsiile și constă în introducerea unui dispozitiv sub pielea din zona stângă a pieptului, pentru a declanșa impulsuri electrice ușoare către nervul vag. Tot pe același principiu funcționează și neurostimularea receptivă sau stimularea cerebrală profundă, dar dispozitivul implantabil este poziționat sub scalp.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții care suferă convulsii tonico-clonice au acces la consultații de neurologie asigurate de medici foarte bine pregătiți profesional și la toate analizele și investigațiile necesare pentru identificarea cauzei care a produs crizele. SANADOR dispune de echipamentele de ultimă generație pentru efectuarea EEG, video-EEG și EMG, teste esențiale în cazul epilepsiei. De asemenea, la SANADOR pacienții beneficiază de examen RMN 3 Tesla, care poate identifica rapid tumorile sau anevrismele cerebrale, și de rezonanța magnetică funcțională, care permite vizualizarea activității corticale.

Atunci când este necesară o intervenție de neurochirurgie, operațiile se desfășoară la Spitalul Clinic SANADOR într-un bloc operator modern, unul dintre cele mai bine dotate din țară. Neurochirurgii de la SANADOR au experiență îndelungată în tratarea cu succes a leziunilor cerebrale, prin tehnici moderne, asistate cu microscopul intraoperator ZEISS KINEVO 900.

Pentru pacienții aflați în stare gravă, Spitalul Clinic SANADOR asigură îngrijiri de specialitate prompte și eficiente în Compartimentul de Primiri Urgențe, singurul din sistemul medical privat. Pentru transportul specializat la spital și pentru îngrijiri prespitalicești avansate și performante, pacienții pot să apeleze Serviciul de Ambulanță SANADOR, dotat cu flotă proprie, la numărul 021.9699.

• 
  Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Programează-te!