Ce este contractura Dupuytren

Contractura Dupuytren este o boală ereditară care afectează aponevroza palmară - un strat de țesut fibros situat sub pielea palmei. Afecțiunea determină în timp îngroșarea, scurtarea și rigidizarea acesteia. La SANADOR, pacienții au acces la consultații de ortopedie și traumatologie realizate de medici experimentați și la investigații imagistice complete, pentru diagnostic corect și tratament adecvat.

Boala Dupuytren, numită și Morbus Dupuytren, sindrom Dupuytren sau mâna celtică, evoluează progresiv, ducând în timp la dezvoltarea de noduli și cordoane de țesut fibros la nivelul fasciei palmare (fibromatoză palmară), provocând tracționarea degetelor către aceasta și imposibilitatea menținerii lor într-o poziție dreaptă (în extensie). Astfel, degetele afectate rămân într-o poziție de flexie (îndoite), iar în stadiile mai avansate ale bolii, apar încovoiate sau contractate. Cel mai adesea sunt afectate degetele IV (inelarul) și V (inelarul), însă boala se poate manifesta și la nivelul altor degete.

Pacient cu contractură Dupuytren.

Maladia Dupuytren este o afecțiune rară, care apare la 5% din populație. Evoluția sa este lentă și ireversibilă, manifestările apărând progresiv, pe parcursul a mai multor luni sau ani. În cazurile avansate, boala poate evolua până la imposibilitatea îndreptării (extensiei) degetelor afectate, ceea ce poate îngreuna desfășurarea normală a unor activități uzuale. Există, însă, o serie de tratamente, atât de tip conservator, cât și de tip chirurgical, care pot ameliora simptomatologia și care au ca efect încetinirea progresiei bolii.

Cauze și factori de risc pentru boala Dupuytren

Cauza apariției contracturii Dupuytren nu este cunoscută, însă există anumiți factori care se asociază cu un risc crescut de dezvoltare a acestei afecțiuni. Acești factori pot fi reprezentați de:

  • Vârstă – boala Dupuytren poate apărea odată cu înaintarea în vârstă, cel mai frecvent după 50 de ani;
  • Gen – afecțiunea este mai frecventă în rândul bărbaților, la această categorie de pacienți progresia bolii fiind mai rapidă și mai agresivă;
  • Etnie – maladia Dupuytren apare mai des în rândul populațiilor din nordul Europei, precum cele scandinave, motiv pentru care afecțiunea se mai numește și boala Vikingului. Afecțiunea ar fi fost frecventă în rândul vikingilor, care au cucerit o mare parte din Europa de Nord, răspândind boala în rândul acestor popoare;
  • Ereditate – contractura Dupuytren este o afecțiune care se poate transmite ereditar;
  • Consum de alcool sau tutun;
  • Anumite afecțiuni – diabet zaharat, epilepsie, infecția cu HIV/SIDA sau afecțiuni ale vaselor de sânge;
  • Traumatisme – contractura Dupuytren se poate dezvolta sau agrava după un traumatism sau după intervenții chirurgicale la nivelul mâinii.

Cum se manifestă maladia Dupuytren

Maladia Dupuytren se dezvoltă progresiv, pe parcursul mai multor luni sau ani, determinând succesiv următoarele manifestări:

  • Primul semn al dezvoltării bolii Dupuytren este apariția unor noduli de țesut fibros la nivelul pielii palmare, care apar, de obicei, la baza degetelor, fiind fixați la nivelul pielii palmei. Nodulii sunt cel mai adesea nedureroși și fermi la palpare, iar la nivelul pielii palmei din jurul nodulilor pot apărea niște adâncituri (ca niște gropițe), pielea dobândind un aspect cutat;
  • În timp, acești noduli se pot îngroșa și contracta, dezvoltând benzi dense de țesut fibros, sub forma unor cordoane fibrotice sub piele, care pot trage degetele către interiorul palmei, limitând capacitatea de extensie a acestora;
  • Stadiul final de progresie al maladiei Dupuytren este cel de contractură, cel care dă și numele afecțiunii, stadiu caracterizat prin îngroșarea și rigidizarea severă a cordoanelor fibroase, până la imposibilitatea întinderii degetelor, cu încovoierea permanentă a acestora către interiorul palmei.

Degetele cele mai afectate de maladia Dupuytren sunt, în ordinea frecvenței:

  • Degetele IV (degetul inelar) și V (degetul mic);
  • Degetul mijlociu;
  • Degetul II (indexul);
  • Degetul I (degetul mare sau policele).

Boala Dupuytren poate afecta una sau ambele mâini, nu și alte părți ale corpului. În schimb, poate fi însoțită de alte afecțiuni care evoluează cu îngroșarea țesuturilor, precum boala Peyronie (depunerea de țesut fibros asociată cu arcuirea penisului) sau boala Ledderhose (îngroșarea fasciei de la nivel plantar).

Diagnosticul de sindrom Dupuytren

Diagnosticul de sindrom Dupuytren este unul clinic, bazat pe examenul medical general, care presupune inspecția și palparea nodulilor și a cordoanelor fibroase, precum și evaluarea amplitudinii mișcărilor în articulația degetelor (de exemplu, prin observarea puterii de prindere a obiectelor cu mâna). Scăderea capacității de extensie a degetelor poate fi analizată prin plasarea palmei pe o suprafață plană (o masă). Imposibilitatea întinderii complete a degetelor este caracteristică stadiilor avansate ale maladiei Dupuytren și poate indica necesitatea unui tratament chirurgical.

Radiografia mâinii poate fi efectuată în scopul diagnosticării unor afecțiuni ale oaselor, precum artroza, ce poate evolua similar, cu scăderea amplitudinii de mișcare și apariția de noduli sub piele. De asemenea, ecografia de părți moi, cum este ecografia mâinii, permite vizualizarea fasciei palmare, care apare îngroșată, precum și a nodulilor și a cordoanelor fibrotice.

Complicațiile provocate de fibromatoză palmară

În stadiile avansate și în lipsa unui tratament adecvat, maladia Dupuytren se poate complica prin faptul că degetele rămân permanent îndoite, ceea ce determină scăderea funcționalității mâinii în activitățile zilnice. Aceste complicații duc la scăderea calității vieții pacienților afectați, care nu mai pot efectua activități banale ce implică deschiderea mâinii și apucarea unor obiecte, precum căratul unei sacoșe, introducerea mâinii în buzunar, pregătirea mesei sau chiar igiena cotidiană.

Tratamentul pentru contractura Dupuytren

Tratamentul pentru contractura Dupuytren poate fi conservator sau chirurgical.

Variantele de tratament conservator se adresează cazurilor ușoare și pot implica:

  • Fizioterapie și de exerciții de stretching ale degetelor;
  • Purtarea unor orteze care să mențină degetele în poziție întinsă;
  • Injecții cu corticosteroizi, ce au ca efect scăderea dimensională a nodulilor și a cordoanelor de țesut fibros;
  • Fasciotomie percutanată – este o procedură non-invazivă, efectuată cu anestezie locală, în timpul căreia se efectuează (cu ajutorul unui ac) multiple găurele la nivelul fasciei, cu rolul de a detensiona fascia și de a elibera degetele din poziția contractată;
  • Injecții cu colagenază – colagenaza este o enzimă cu efect în topirea țesutului fibrotic, bogat în fibre de colagen, de la nivelul nodulilor și cordoanelor fasciale. Enzima este injectată direct la nivelul nodulilor sau cordoanelor fibrotice și se așteaptă 24h ca aceasta să acționeze, pentru ca, în ziua următoare, pacientul să revină în cabinet și, sub anestezie locală, medicul să întindă degetul afectat, până la extensia completă a acestuia;

Tratamentul chirurgical se adresează cazurilor avansate, cu contracturi severe, care afectează semnificativ calitatea vieții pacienților. Fasciotomia, intervenția chirurgicală efectuată pentru contractura Dupuytren, are la bază secționarea și rezecția (îndepărtarea) porțiunilor afectate ale fasciei palmare.

Procedura poate fi extinsă în funcție de cât de mult din fascia palmară este îngroșată, precum și în funcție de severitatea contracturii. După fasciotomie, este recomandată terapie fizică sau de tip ocupațional, cu scopul redobândirii forței articulare.

  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Cum poate fi prevenită boala Dupuytren

Până în prezent nu a fost descoperită o metodă de prevenire a bolii Dupuytren. Simptomatologia specifică acestei afecțiuni se dezvoltă progresiv, pe parcursul mai multor ani și poate evolua lent, fără ca pacientul să realizeze evoluția acesteia. Cu toate acestea, există numeroase metode de tratament cu rol de ameliorare a simptomelor și de încetinire a progresiei bolii.

  • SANADOR dispune de tehnologie medicală de ultimă generație, pentru diagnostic avansat și tratament eficient. Programează-te!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții cu afecțiuni musculo-scheletice beneficiază de evaluare medicală completă și de terapii personalizate, pentru prevenirea complicațiilor și ameliorarea simptomatologiei. Investigațiile imagistice sunt realizate cu echipamente de ultimă generație, precum radiografiile digitale, care permit obținerea unor imagini clare și detaliate, pentru informații precise asupra structurilor lezate. În funcție de indicație, pacienții au acces și la ecografii de părți moi, care oferă informații suplimentare, importante pentru diagnostic.

Pentru îmbunătățirea mobilității articulare, pacienții pot să apeleze la serviciile medicale de recuperare, medicină fizică și balneologie, disponibile la Spitalul Clinic SANADOR. Programul de reabilitare medicală este stabilit individualizat, în funcție de nevoile fiecărui pacient în parte. Procedurile de fizioterapie și kinetoterapie sunt stabilite de un medic specialist și sunt efectuate sub atenta supraveghere a unui personal calificat. Atunci când este indicat tratament chirurgical pentru contractura Dupuytren, operația este realizată în cele mai bune condiții la Spitalul Clinic SANADOR, într-un bloc operator bine dotat.

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR