Colangiocarcinomul se mai numește și cancerul căilor biliare și apare atunci când celulele maligne cresc necontrolat la nivelul canalelor biliare. Acestea sunt tuburi subțiri care transport un lichid, numit bilă, de la ficat la intestinul subțire. Bila este produsă în ficat și ajută la digerarea grăsimilor din alimente.
Colangiocarcinomul poate fi de două tipuri: colangiocarcinom intrahepatic și colangiocarcinom extrahepatic.
Cancerul care se formează în căile biliare din interiorul ficatului se numește colangiocarcinom intrahepatic și este uneori clasificat ca un tip de cancer hepatic. Cancerul care se formează în căile biliare situate la exteriorul ficatului este numit colangiocarcinom extrahepatic și este mai frecvent decât cel intrahepatic.
Cancerul căilor biliare extrahepatice poate avea două forme:
Nu se cunoaște exact ce anume cauzează un neoplasm la căile biliare, însă cercetătorii au descoperit că acesta apare atunci când se produc mutații în ADN-ul celulelor de la nivelul canalelor biliare. Aceste mutații genetice duc la creșterea și înmulțirea necontrolată a celulelor care formează o masă de țesut numită tumoră. Aceasta poate invada organele din apropierea căilor biliare și poate da metastaze și în organele situate la distanță.
Factorii de risc pentru cancerul căilor biliare:
Pacienții cu neoplasm la căile biliare pot prezenta:
Pentru a diagnostica un neoplasm la căile biliare trebuie efectuate mai multe investigații:
Testele de sânge se pot folosi pentru a vedea dacă ficatul funcționează corect și pentru a măsura nivelul markerilor tumorali. Creșterea enzimelor hepatice (TGO, TGP, GGT, FA) și a bilirubinei pot sugera faptul că ficatul nu funcționează așa cum ar trebui sau că există un blocaj la nivelul căilor biliare. Markerii tumorali care pot crește în cancerul căilor biliare sunt: ACE- antigenul carcinoembionar, CA19-9 și alfa-fetoproteina.
Ecografia abdominală este primul test imagistic la va fi supus un pacient la care se suspectează un neoplasm la căile biliare. Ecografia folosește ultrasunete pentru a crea imagini ale ficatului, pancreasului sau căilor biliare. Ecografia poate evidenția dilatarea canalului biliar și tumorile biliare mai mari situate în vecinătatea ficatului. Leziunile mici și colangiocarcinoamele situate distal, în apropierea intestinului, sunt mai greu de observat.
Tomografia computerizată utilizează un computer conectat la un aparat cu raze X pentru a obține imagini detaliate din interiorul corpului. Se poate folosi o substanță de contrast pentru ca țesuturile și organele să se vadă mai bine. CT-ul abdominal poate pune în evidență lărgirea canalelor biliare, formațiunile tumorale din abdomen și afectarea ganglionilor limfatici.
RMN-ul utilizează un câmp magnetic și unde radio pentru a obține imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului. Colangio-pancreatografia prin rezonanță magnetică (MRCP) este un tip special de RMN prin care se obțin imagini în detaliu ale ficatului, căilor biliare și pancreasului.
ERCP este o investigație care se face pentru a examina căile biliare, dar și pentru drenaj biliar. Procedura se face sub sedare și anestezie locală, pentru ca pacientul să fie cât mai relaxat. În timpul acestei investigații, un endoscop (tub subțire cu o cameră video) este trecut prin cavitatea bucală și avansat până la nivelul intestinului subțire. Prin intermediul endoscopului, medicul introduce un cateter în canalele biliare unde injectează o substanță de contrast pentru a vizualiza mai bine un eventual cancer la acest nivel. În cazul în care există o tumoră, ERCP permite luarea unei mostre de țesut (biopsie) care apoi va fi văzută la microscop pentru a confirma diagnosticul de colangiocarcinom, indiferent că este vorba de o tumoră Klatskin sau de una de tip distal sau intrahepatic. În cazul în care canalul biliar este blocat, prin ERCP se poate introduce un stent pentru a menține canalul deschis.
Colangiografia percutanată transhepatică se folosește la pacienții care nu pot face ERCP. Această investigație constă în introducerea unui ac subțire prin piele până la nivelul ficatului și canalelor biliare. Se injectează o substanță de contrast și apoi se face o radiografie pentru a vedea căile biliare. La fel ca ERCP, colangiografia percutanată permite vizualizarea unui neoplasm la căile biliare, efectuarea de biopsii și introducerea unui stent în cazul în care canalul biliar este blocat.
Tratamentul colangiocarcinomului depinde de localizarea acestuia și de stadiul bolii.
Tratamentul chirurgical este recomandat în stadiile inițiale, atunci când cancerul nu a dat metastaze în organe situate la distanță de căile biliare.
În cazul tumorilor de mici dimensiuni ale canalelor biliare, tratamentul chirurgical constă în îndepărtarea porțiunii afectate din canalul biliar și unirea capetelor tăiate. În cazul tumorilor mai mari, poate fi necesară și îndepărtarea ganglionilor limfatici și a unei porțiuni din ficat sau din pancreas împreună cu porțiunea afectată a căilor biliare.
La pacienții care au colangiocarcinom într-un stadiu avansat și cu riscuri prea mari pentru a fi supuși unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii, pot fi efectuate unele intervenții pentru a ameliora simptomele:
Chimioterapia constă în administrarea de medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Se poate efectua înainte sau după operație. Chimioterapia poate fi sistemică sau locală. În cazul chimioterapiei sistemice medicamentele se administrează oral sau intravenos. Medicamentele intră în sânge și apoi ajung la celulele canceroase din tot corpul.
Chimioterapia sistemică este utilizată în stadiile avansate ale colangiocarcinomului, atunci când au apărut metastazele și tumora nu mai poate fi operată. Chimioterapia locală constă în administrarea medicamentelor într-un organ sau într-o cavitate a corpului, cum ar fi abdomenul. În acest caz, medicamentele afectează în principal celulele canceroase din zona unde au fost administrate.
Radioterapia constă în aplicarea unor radiații X de mare energie pentru a distruge celulele canceroase. Radioterapia poate fi externă sau internă.
Radioterapia externă constă în expunerea corpului la radiații emise de un aparat. Radioterapia internă constă în plasarea de material radioactiv în interiorul corpului, în apropierea locului unde se află cancerul (brahiterapie).
Cele două tipuri de radioterapie sunt utilizate pentru a trata cancerul căilor biliare, dar pot fi utilizate și ca terapie paliativă pentru a ameliora simptomele.
Imunoterapia este o metodă de tratament prin care se stimulează sistemul imunitar să lupte împotriva cancerului, prin administrarea unor substanțe medicamentoase.
Terapia țintită utilizează medicamente pentru a identifica și ataca celulele canceroase. Avantajul terapiei țintite este acela că provoacă mai puține leziuni asupra celulelor normale decât chimioterapia sau radioterapia.
În cazul în care tumora de la nivelul căilor biliare nu poate fi îndepărtată chirurgical și nu s-a extins la organele din jur, transplantul de ficat poate fi o opțiune de tratament. În timpul unui transplant de ficat, medicul chirurg îndepărtează ficatul bolnav și îl înlocuiește cu unul sănătos, provenit de la o altă persoană. Această intervenție este cea mai avantajoasă în ceea ce privește supraviețuirea pe termen lung.
Spitalul Clinic SANADOR și Centrul Oncologic SANADOR asigură tratamente avansate, de ultimă generație. Dotările de excepție și echipa medicală multisciplinară, din care fac parte medici experimentați și dedicați, asigură tratament adecvat și îngrijire medicală personalizată pentru fiecare pacient cu colangiocarcinom. La SANADOR funcționează și Centrul Integrat de Excelență în Boli Hepatice, unde pacienții au acces la investigații și tratamente de ultimă generație. Echipa medicală cu pregătire de top, condusă de prof. Dr. Irinel Popescu și Prof. Dr. Vladislav Brașoveanu, a realizat aici primul transplant hepatic din sistemul privat din România.
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
