Coarctația de aortă

Ce este coarctația de aortă?

Coarctația de aortă este un defect cardiovascular prezent la naștere, întâlnit la aproximativ 8% dintre nou-născuții cu malformații cardiace congenitale. Afecțiunea este caracterizată de o stenoză aortică, care forțează inima să pompeze mai puternic decât în mod normal. Lăsată netratată, această malformație cardiacă poate duce la complicații cardiovasculare serioase, amenințătoare de viață.

• 
  La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Aorta este cea mai mare arteră din organism, de la nivelul său ramificându-se toate celelalte artere. Aorta este primul vas în care este expulzat sângele încărcat cu oxigen și cu nutrienți de la nivelul inimii. Această arteră este împărțită în mai multe segmente:

• Aorta ascendentă – urcă de la nivelul inimii în partea din față a pieptului;
• Arcul aortic – formează o curbură spre partea din spate a inimii;
• Aorta descendentă – coboară în fața coloanei vertebrale. Cuprinde aorta toracică și cea abdominală, aceasta din urmă terminându-se sub buric, unde se ramifică în cele două artere iliace comune.

În cazul coarctației de aortă, îngustarea apare în general imediat sub artera subclaviculară (unde se termină arcul aortic). Totuși, stenoza poate apărea în orice regiune a arcului aortic sau a aortei descendente (toracice sau abdominale), iar circulația este îngreunat în zona afectată.

În cazurile severe, inima nu poate pompa suficient de puternic pentru a împinge sângele în partea inferioară a corpului, iar presiunea asupra inimii crește. Acest lucru se poate asocia cu o serie de complicații serioase, cum ar fi insuficiență cardiacă, disecție de aortă și chiar deces.

În general, afecțiunea este diagnosticată imediat după naștere. Uneori, poate apărea în asociere cu alte malformații congenitale cardiace, cum ar fi valva aortică bicuspidă, stenoza valvei mitrale, defectul septal ventricular sau defectul septal atrial.

Cazurile ușoare și asimptomatice de coarctație de aortă pot rămâne nediagnosticate până mai târziu în copilărie, adolescență sau chiar până la vârstă adultă, atunci când medicul cardiolog descoperă hipertensiunea arterială, o complicație a acestei afecțiuni.

Cauze și factori de risc

Nu se cunoaște cu exactitate cauza coarctației de aortă. Aceasta apare în timpul dezvoltării intrauterine. Afecțiunea este mai întâlnită la pacienții cu anomalii genetice, cum ar fi sindromul Turner. De asemenea, este mai frecventă la bărbați.

Alți factori de risc pentru coarctația de aortă sunt:

• Diabetul zaharat maternal;
• Utilizarea drogurilor recreaționale în sarcină;
• Rubeola în sarcină;
• Vârsta peste 35 de ani a mamei;
• Administrarea unor medicamente în sarcină.

Foarte rar, coarctația de aortă se dezvoltă la vârstă adultă, în lipsa unor cauze congenitale. În acest caz, poate fi favorizată de diferite afecțiuni (cum ar fi arterita Takayasu) și de leziunile traumatice (cum ar fi cele cauzate de un accident de mașină).

• 
  Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Semnele și simptomele coarctației de aortă

Semnele și simptomele coarctației de aortă diferă în funcție de severitatea stenozei. În cazul unei stricturi minore, manifestările clinice pot lipsi.

Dacă stenoza este severă, atunci nou-născutul poate prezenta următoarele simptome în primele două săptămâni după naștere:

• Transpirații excesive;
• Dificultăți de respirație;
• Paloare sau tegumente cenușii;
• Iritabilitate;
• Dificultăți de alăptare;
• Ritm cardiac rapid.

În cazul copiilor mai mari, al adolescenților și adulților, pot apărea următoarele manifestări clinice:

• Sângerări nazale;
• Dureri de cap;
• Dureri de picioare sau crampe în timpul efortului fizic;
• Slăbiciune musculară;
• Dureri în piept;
• Picioare reci;
• Amețeli;
• Leșin;
• Toleranță scăzută la efort fizic;
• Creștere întârziată.

De asemenea, adulții care prezintă coarctație de aortă pot experimenta avorturi spontane multiple și afecțiuni renale.

Un semn clinic al coarctației de aortă poate fi tensiunea arterială ridicată la nivelul membrelor superioare, în comparație cu cea scăzută de la nivelul picioarelor.

Analize și investigații pentru diagnostic

De regulă, coarctația de aortă este descoperită în timpul primului examen clinic după naștere, efectuat de medicul neonatolog. Uneori, în cazuri severe, aceasta este diagnosticată intrauterin, cu ajutorul ecografiei de sarcină.

În timpul consultației, cardiologul ia pulsul de la nivelul membrelor inferioare și superioare (sau în zona inghinală și cea a gâtului), apoi efectuează auscultația cardiacă cu stetoscopul. În timpul examinării, poate depista un murmur cardiac (un zgomot anormal), care poate fi auzit în zona de sub claviculă sau în spate. Pulsul poate fi mai slab în partea inferioară a corpului. De asemenea, măsurarea tensiunii arteriale poate releva o diferență între valorile tensionale ale membrelor inferioare și superioare (tensiune arterială ridicată la nivelul brațelor, dar scăzută la nivelul picioarelor).

Medicul măsoară și nivelul de oxigen din organism, prin atașarea unui dispozitiv de deget (pulsoximetru). Dacă este prezentă o malformație congenitală cardiacă, saturația de oxigen poate fi scăzută.

Dacă specialistul identifică semnele clinice ale coarctației de aortă, poate recomanda în continuare o serie de investigații suplimentare, cum ar fi:

• Ecografia cardiacă;
• Radiografia toracică;
• Electrocardiogramă (EKG);
• RMN cardiac;
• CT (tomografie computerizată);
• Angio-CT sau angio-RMN;
• Ecografie Doppler;
• Angiografie (cateterism cardiac) – utilizează un aparat cu raze X și constă în inserarea unui tub subțire (cateter) în vasele de sânge, printr-o înțepătură la nivelul pielii.

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Complicațiile coarctației de aortă

Coarctația de aortă poate duce la următoarele complicații:

• Hipertensiune arterială cronică – care reprezintă un factor de risc important pentru numeroase afecțiuni cardiovasculare;
• Anevrism cerebral (dilatarea unei artere de la nivelul creierului, care prezintă risc de ruptură);
• Hemoragie cerebrală;
• Disecție de aortă (ruptură în peretele aortic, cu complicații fatale);
• Cardiopatie ischemică apărută prematur (îngustarea arterelor coronare ale inimii, care afectează fluxul de sânge către miocard);
• Insuficiență renală sau alte tipuri de insuficiențe de organ;
• Accident vascular cerebral.

Riscul de a dezvolta unele complicații, cum ar fi hipertensiune arterială secundară, poate rămâne și după tratarea afecțiunii. Există, de asemenea, un risc de recurență a coarctației de aortă (restenozare), după mai mulți ani de la tratament.

Tratamentul necesar

Afecțiunea trebuie tratată din timp, pentru a preveni complicațiile. Prin urmare, tratamentul este indicat imediat după naștere, dacă afecțiunea a fost identificată.

Coarctația de aortă necesită tratament chirurgical pe cord deschis. Medicul specializat în chirurgie cardiovasculară efectuează o incizie la nivelul sternului sau în partea laterală a toracelui și îndepărtează porțiunea de aortă stenozată, unind apoi capetele sănătoase.

Dacă strictura este întinsă și impune rezecția unui segment mare de aortă, medicul poate utiliza o grefă din material sintetic pentru a reconstrui vasul de sânge. Altă tehnică este cea de bypass, care constă în crearea unei noi rute pentru transportul sângelui, cu un tub artificial, care ocolește partea îngustată.

În cazul copiilor mai mari sau al adulților, medicul poate lua în considerare intervențiile minim invazive, prin cateterism cardiac, care nu presupun incizii. Angioplastia cu balon și stent se este efectuată printr-o puncție în zona inghinală. Medicul specializat în cardiologie intervențională introduce printr-o arteră un tub subțire și flexibil numit cateter, apoi îl avansează până în aortă, sub ghidajul razelor X. În continuare, introduce un balon mic, dezumflat, prin cateter. După ce îl poziționează în regiunea stenozei, îl umflă pentru a dilata aorta. Ulterior, poate fixa un stent (un tub de structură metalică), care menține canalul arterial deschis, prevenind restenozarea.

De asemenea, medicul poate prescrie medicamente pentru controlul tensiunii arteriale, atât înainte, cât și după intervenția chirurgicală sau angioplastie. Consultațiile cardiologice de rutină trebuie efectuate pe termen lung, pentru a monitoriza evoluția și a depista la timp eventuale complicații.

• 
  Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Programează-te!