Chistul pilonidal

Ce este chistul pilonidal?

Chistul pilonidal, cunoscut și ca sinus pilonidal sau boală pilonidală, reprezintă un buzunăraș al pielii, situat la nivelul șanțului interfesier (între coccis și anus), care poate adăposti fire de păr, piele descuamată sau chiar fragmente textile. Cuvântul „pilonidal” se traduce prin „cuib de păr”, având originea în limba latină din doi termeni – „pilus” (păr) și „nidus” (cuib).

Cel mai adesea vorbim despre un chist al firului de păr. Acesta se poate infecta, devenind un abces pilonidal, situație care determină dureri foarte mari la nivelul zonei afectate și care necesită intervenție chirurgicală. Acest chist fesier poate trece adesea neobservat de către pacient, atâta timp cât nu se infectează și nu determină dureri.

• 
  Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Boala nu este una congenitală, așa cum s-a considerat o bună perioadă de timp, ci are un caracter dobândit. Teoria este validată și prin recurența bolii, întrucât chistul are tendința să reapară după excizia chirurgicală completă, sugerând impactul factorilor predispozanți pentru această afecțiune.

Cum apare chistul pilonidal?

„Boala șoferilor de Jeep” – așa era denumit chistul pilonidal în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, deoarece acesta tinde să apară cu precădere în rândul persoanelor care desfășoară activități ce necesită ședere prelungită, cum sunt șoferii de camion. Șederile prelungite determină fricțiuni în zona fesieră, care împing părul din această regiune înapoi sub piele, creând o cavitate (sinusul). Corpul reacționează ca și cum firul de păr ar fi un corp străin, determinând o reacție inflamatorie în jurul lui și apariția chistului pilonidal.

Chistul pilonidal apare mai des în rândul tinerilor de sex masculin, fiind de 3-4 ori mai frecvent decât în cazul femeilor, fapt explicat prin pilozitatea mai abundentă caracteristică bărbaților. Totuși, boala poate afecta orice categorie de vârstă și sex care prezintă anumiți factori ce predispun la formarea sinusului, precum:

• Șederea prelungită pe scaun (la volan sau la birou);
• Pilozitate excesivă, cu fire groase și aspre de păr – această situație se poate moșteni și de la un membru al familiei;
• Fluctuațiile hormonale din perioada de pubertate – hormonii androgeni au efect de stimulare a pilozității corporale;
• Purtarea unor haine prea strâmte;
• Stilul de viață sedentar;
• Obezitatea;
• Igiena deficitară;
• Transpirația abundentă.

• 
  Chistul pilonidal poate provoca simptome supărătoare. Vino la SANADOR pentru tratament!

Semnele și simptomele chistului pilonidal

Boala poate să nu determine niciun simptom atâta timp cât nu se infectează. În caz contrar, durerea în șezut este cea care aduce pacientul la medic. Alte semne și simptome care indică prezența unui chist pilonidal infectat pot fi:

• Înroșirea și tumefierea pielii din zona afectată;
• Scurgerea unor secreții purulente, verzui sau sângerânde;
• Miros neplăcut;
• Vizualizarea unor mici găuri (orificii) la nivelul tegumentului, din care se eliberează puroi, lateral de șanțul interfesier, în cazul complicației de tip fistulă;
• Febră și frisoane;
• Greață;
• Vărsături.

Diagnosticul chistului pilonidal

Diagnosticul chistului pilonidal este unul clinic. Chistul va fi evident la simpla inspecție a pielii din zona interfesieră ca o zonă mai roșie, tumefiată și sensibilă la palpare. Medicul dermatolog va adresa pacientului întrebări referitoare la simptomatologie și la evoluția chistului, care îi oferă indicii asupra diagnosticului. Uneori, în timpul examenului clinic, medicul poate extrage firele de păr vizibile la suprafața chistului pilonidal.

În cazuri mai rare, specialistul poate recomanda efectuarea unor investigații de tip CT (tomografie computerizată) sau RMN (rezonanță magnetică), ce permit vizualizarea sinusului în profunzimea pielii, însă acestea nu sunt necesare pentru diagnostic. 

• 
  Chistul pilonidal poate necesita tratament chirurgical. Programează o consultație!

Complicațiile bolii pilonidale

Boala pilonidală se poate complica prin:

• Infecția chistului și formarea unui abces pilonidal – reprezintă principala complicație a bolii pilonidale; aproximativ jumătate din pacienți ajung să se prezinte la medic abia în momentul în care dezvoltă un abces pilonidal;
• Fistulă pilonidală – reprezintă comunicarea abcesului cu exteriorul printr-un tunel subcutanat, care se deschide la piele printr-un orificiu;
• Boală pilonidală cronică – afecțiunea tinde să reapară în aceeași zonă, chiar și după tratamentul chirurgical adecvat al chistului, mai ales atunci când nu se intervine asupra factorilor predispozanți;
• Infecție sistemică (septicemie) – în cazul persoanelor cu o imunitate scăzută, infecția se poate răspândi în întregul organism;
• Carcinom scuamocelular al pielii – în cazuri rare și în lipsa tratamentului adecvat, pacienții cu chist pilonidal infectat riscă să dezvolte cancer de piele la nivelul zonei afectate.

Tratamentul bolii pilonidale

Odată ajunsă în stadiul de infecție, cu formarea unui abces, boala va necesita tratament chirurgical – o intervenție de chirurgie generală sau de chirurgie plastică. Tratamentul preferat la o primă prezentare pentru un abces pilonidal implică incizia (tăierea) și deschiderea cavității abcesului, urmată de drenarea colecției purulente din interiorul acesteia. Pentru a crește eficacitatea intervenției și pentru a elimina infecția, se vor curăța toate resturile celulare (debridare) și firele de păr descoperite la nivelul cavității.

Antibioticele vor fi de ajutor în această situație, la fel ca și tratamentul analgezic, pentru a scădea durerea și intensitatea inflamației. În funcție de mărimea abcesului, se poate folosi anestezie locală sau generală. De regulă, procedura implică o singură zi de spitalizare. La final, plaga va fi acoperită cu comprese sterile, care vor fi schimbate zilnic pe parcursul perioadei de vindecare. Aceasta se va vindeca, de regulă, în aproximativ 4-6 săptămâni.

În cazul în care boala cronicizează, se preferă excizia completă a sinusului și a unei porțiuni din pielea înconjurătoare, de o parte și de alta a chistului. Excizia se va realiza în profunzime, până la nivelul osului sacru. Ulterior, intervenția se poate continua prin:

• sutura per primam a plăgii – această variantă are avantajul unei vindecări mai rapide; firele de sutură vor fi scoase după aproximativ 10 zile de la intervenție; dezavantajul constă în riscul crescut de infecție;
• lăsarea deschisă a plăgii, cu vindecare din profunzime către exterior – această variantă permite o toaletare mai atentă a cavității proaspăt debridate, reducând riscul de infecție; dezavantajul constă în vindecarea mai lentă și necesitatea schimbării mai frecvente a pansamentelor; vindecarea apare, de regulă după 6-12 săptămâni.

• 
  Nu aștepta apariția complicațiilor! Programează-te la SANADOR!

Programează-te!