Ce este chistul gloso-tiroid?

Chistul gloso-tiroid este o formațiune chistică benignă, care apare în cursul dezvoltării glandei tiroide din timpul vieții intrauterine. Este cunoscut și sub denumirile de chist de canal tireoglos sau chist tireoglos și este una dintre cele mai frecvente anomalii congenitale cervicale, având o frecvență de aproximativ 7% în populația generală. Chisturile au în general dimensiuni mici, majoritatea măsurând aproximativ 2 cm în diametru. Cel mai adesea sunt diagnosticate la copii cu vârste sub 10 ani, însă nu este exclus ca acestea să fie descoperite și mai târziu, în viața de adult.

  • La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauze și factori de risc pentru chistul tireoglos

Glanda tiroidă se formează începând cu a 3-a săptămână de viață intrauterină, dintr-o proeminență localizată la baza limbii, numită foramen cecum. De la acel nivel, glanda tiroidă în formare coboară către osul hioid, un os în forma literei U, situat pe linia mediană a gâtului, cu rol de suport pentru limbă. Pe parcursul coborârii sale la nivelul gâtului spre poziția anatomică finală, tiroida rămâne conectată cu baza limbii printr-o structură tubulară epitelizată, cunoscută drept duct sau canal tireoglos.

Acest duct se închide și involuează, în mod normal, în jurul săptămânii a 10-a de viață intrauterină, atunci când glanda tiroidă este așezată în poziția finală din regiunea anterioară a gâtului, sub cartilajul tiroid, anterior de trahee. Atunci când ductul tireoglos nu se închide în totalitate, celulele epiteliale care îl tapetează încep să secrete un lichid, ceea ce determină inflamație și formarea unui săculeț lichidian – chistul tireoglos. Nu se cunosc cauze sau factori de risc pentru lipsa de involuție a ductului tireoglos în dezvoltarea embriologică.

  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Semne și simptome de chist gloso-tiroid

Chistul gloso-tiroid se prezintă ca o proeminență rotundă în regiunea anterioară a gâtului, pe linia mediană. Acesta se poate simți la palpare ca o formațiune moale, netedă și mobilă pe planurile mai profunde. Un semn caracteristic este reprezentat de mobilizarea chistului odată cu deglutiția (cu înghițirea), datorită contactului acestuia cu baza limbii prin ductul tireoglos. De asemenea, chistul poate fi observat la protruzia (scoaterea) limbii la exterior.

În general, chisturile de canal tireoglos nu determină durere, atâta timp cât nu se infectează. Chisturile de dimensiuni mai mari pot avea un efect de compresie asupra căilor aeriene și digestive superioare, ceea ce poate determina disfagie (dificultate la înghițire) și obstrucție de căi aeriene superioare.

Complicațiile chistului tireoglos

Complicațiile determinate de chistul tireoglos sunt:

  • Creșterea în dimensiuni a chistului – în timp, chisturile pot deveni mai mari, în special la copiii care prezintă infecții frecvente de căi aeriene superioare;
  • Infecția chistului tireoglos – o infecție de tract respirator superior poate implica și chistul tireoglos, prin proximitate; odată infectat, chistul devine dureros, roșu, tumefiat și cald la atingere; în cazul ruperii chistului se poate exterioriza conținutul lichidian al acestuia la nivelul gâtului, printr-un orificiu, numit sinus; această complicație este cunoscută drept fistulă cutanată de canal tireoglos; de altfel, prezența chistului de duct tireoglos, în sine, poate implica un risc crescut de infecții la nivelul gâtului;
  • Malignizarea chistului – mai puțin de 1% dintre chisturile de canal tireoglos pot deveni maligne, adulții fiind mai predispuși la dezvoltarea cancerului decât copiii; acesta poate să nu determine simptomatologie timp de ani întregi, fiind descoperit incidental, în urma unor investigații pentru diverse patologii ale glandei tiroide (de exemplu, gușa).

Stabilirea diagnosticului de chist tireoglos

Diagnosticul chistului tireoglos este, de cele mai multe ori, evident la examinarea clinică a pacientului. Prezența unei mase rotunde pe linia mediană care se mobilizează odată cu deglutiția este caracteristică pentru diagnosticul de chist tireoglos.

Pentru confirmarea suspiciunii de diagnostic se pot efectua următoarele investigații:

  • Dozarea sanguină a hormonilor tiroidieni – recomandată pentru evaluarea funcției tiroidiene;
  • Ecografia regiunii cervicale anterioare – această investigație este necesară pentru vizualizarea chistului și pentru măsurarea dimensiunilor acestuia, precum și pentru vizualizarea țesuturilor moi înconjurătoare; ecografia este o investigație excelentă, deoarece este non-invazivă și nu necesită sedarea pacientului, aspect important în diagnosticul patologiilor în rândul pacienților pediatrici; în rarele situații rare în care ecografia vizualizează doar chistul, însă nu și glanda tiroidă, există o mare probabilitate ca acest chist tiroid să fie de fapt singurul țesut tiroidian prezent;
  • Tomografia computerizată (CT) de gât – este o metodă imagistică ce poate vizualiza cu o acuratețe crescută atât chistul tireoglos, cât și raportul acestuia cu țesuturile vecine; injectarea de substanță de contrast poate facilita vizualizarea acestuia;
  • Biopsia chistului – aspirația cu ac fin ghidată ecografic a conținutului chistic este recomandată în cazurile suspecte de malignitate, pentru evaluarea caracterului benign sau malign a fluidului și a celularității din structura chistului.
  • La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

Tratamentul pentru chist gloso-tiroid

Tratamentul recomandat atât în cazul chisturilor simple, necomplicate, precum și în cazul celor infectate constă în excizia chirurgicală a formațiunii. Aceasta este recomandată din cauza riscului crescut de infecții recurente și din cauza riscului mic de malignizare.

Procedura Sistrunk este intervenția de elecție pentru tratamentul chistului tireoglos. Aceasta se efectuează sub anestezie generală. Intervenția include, pe lângă rezecția chistului, eliminarea oricărei conexiuni ale chistului cu baza limbii, precum orice rămășiță a ductului tireoglos, a porțiunii centrale a osului hioid și a unei zone de țesut de la baza limbii. Prin rezecția acestor structuri scade riscul de recurență a chistului, risc crescut în cazul simplei excizie a chistului (aproximativ 45-55% risc de recurență).

Intervenția Sistrunk nu este recomandată în timpul infecțiilor acute ale gâtului. În aceste situații, intervenția este temporizată de tratamentul antibiotic și, odată eliminată infecția, se poate efectua operația. În cazul chisturilor de tip malign pot fi efectuate chimioterapie și radioterapie complementar intervenției chirurgicale.

Tratament la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, persoanele cu chist gloso-tiroid beneficiază de investigații avansate, realizate cu echipamente moderne. Rezecția chirurgicală a chistului este realizată de chirurgi experimentați, care lucrează împreună cu o echipă medicală cu înaltă pregătire în chirurgia cervico-facială, într-un bloc operator modern, dotat după cele mai exigente standarde. Pacienții sunt monitorizați atent de medici specializați în anestezie și terapie intensivă performantă și îngrijiți cu grijă pe toată durata tratamentului.

În cazul în care medicul suspectează că formațiunea este malignă, pacienții au acces la servicii diagnostice și terapeutice la nivel internațional, la Centrul Oncologic SANADOR. Acesta asigură servicii medicale moderne și complete, atât în regim ambulatoriu, cât și în regim de spitalizare de zi și continuă.  

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR