Ce este cecitatea

Cecitatea sau orbirea este incapacitatea totală de a vedea, inclusiv de a percepe lumina. În sens strict, termenul desemnează incapacitatea de a distinge întunericul de lumina puternică, însă în societatea modernă, termenii orb și orbire acoperă o gamă largă de deficiențe vizuale. La SANADOR, pacienții au acces la consultații de oftalmologie realizate de medici experimentați, care recomandă tratamentul adecvat.

Global, între 300 și 400 de milioane de oameni suferă de deficiențe vizuale, aproximativ 50 de milioane fiind complet orbi, cu majoritatea cazurilor apărând la persoanele peste 50 de ani. În cazul pierderii bruște a vederii, este crucial să se caute imediat ajutor medical pentru tratament prompt, care poate include intervenții chirurgicale sau administrarea de medicamente.

Problemele de vedere sunt mai des întâlnite la persoanele în vârstă.

Cauzele orbirii variază, incluzând infecții, accidente, probleme genetice și alte afecțiuni, iar unele forme pot fi prevenite sau tratate, pe când altele rămân ireversibile.

  • La SANADOR beneficiezi de analize și investigații necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Tipuri de cecitate

Cele mai importante tipuri de cecitate includ:

  • orbirea parțială, caracterizată prin o vedere semnificativ redusă;
  • orbirea completă sau totală, când o persoană nu poate distinge lumina;
  • orbirea congenitală, care se referă la lipsa vederii din naștere;
  • orbirea nutrițională se referă la pierderea vederii cauzată de lipsa vitaminei A, care poate duce la xerophthalmia, afectând suprafața ochiului și capacitatea de a vedea în condiții de lumină redusă;
  • cecitatea cromatică - daltonismul, în care pacientul nu distinge anumite nuanțe de culori, cum ar fi verdele și roșul, sau achromatopsia, definită prin absența totală a percepției culorilor;
  • orbirea nocturnă interferează cu vederea în lumină redusă, fiind fie genetică, fie dobândită;
  • orbirea „de zăpadă” sau pierderea temporară a vederii prin expunerea la lumină ultravioletă intensă, cu o recuperare în majoritatea cazurilor;
  • cecitatea evitabilă apare la persoanele care au o boală tratabilă, dar care nu primesc îngrijire adecvată, precum persoanele care nu primesc tratament pentru diabet zaharat și pot dezvolta retinopatie diabetică sau cele care nu primesc îngrijire pentru hipertensiune arterială și pot dezvolta retinopatie hipertensivă.
  • Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Cauze și factori de risc pentru pierderea vederii

Există multe cauze ale orbirii, inclusiv traumatisme (precum un ochi învinețit), infecții și alte boli. Traumatismele sau leziunile oculare pot apărea în diverse moduri și afectează de obicei un singur ochi. Acestea pot fi cauzate de arsuri chimice, artificii, confruntări fizice, accidente industriale, rutiere sau din timpul unor activități sportive.

În plus, multe boli infecțioase pot duce uneori la orbire, inclusiv conjunctivita granuloasă (trahomul), infecția cu Citomegalovirus, endoftalmita, histoplasmoza, keratita, rubeola, zona zoster, sifilis, toxoplasmoza și uveita. De asemenea, cisticercoza oftalmică poate duce la orbire.

Multe afecțiuni non-infecțioase pot duce la orbire, în special în stadii avansate. Acestea includ:

  • retinita pigmentară, care afectează retina, unde celulele sensibile la lumină se deteriorează progresiv, inițial cauzând probleme de vedere nocturnă și apoi pierderea vederii periferice;
  • degenerescența maculară legată de vârstă afectează macula, partea retinei responsabilă cu vederea centrală. Pe măsură ce boala avansează, vederea centrală devine tot mai afectată, îngreunând activități precum cititul sau recunoașterea fețelor, deși vederea periferică rămâne adesea intactă;
  • retinopatia de prematuritate, apărută la nou-născuți prematuri, în care vasele de sânge cresc anormal, formând țesut cicatricial care poate deteriora retina, ducând la pierderea semnificativă a vederii și la orbire;
  • cataracta, care produce pierderea vederii prin opacifierea cristalinului, rezultând în vedere încețoșată și pierderea contrastului. Netratată chirurgical, poate duce la orbire;
  • retinopatia diabetică, în care vasele de sânge din ochi se deteriorează, inițial cauzând pierderi ușoare ale vederii, dar avansând spre orbire în lipsa tratamentului;
  • glaucomul provoacă deteriorarea nervului optic, cu pierderea inițială a vederii periferice, dar putând duce la orbire în stadii avansate ale bolii;
  • neuropatia optică ereditară Leber este o formă moștenită de pierdere graduală a vederii, mai frecventă la bărbați decât la femei;
  • anoftalmia, în care cineva se naște fără unul sau ambii ochi, în timp ce microftalmia este caracterizată de ochi extrem de mici, care pot funcționa ineficient sau deloc;
  • accidentul vascular cerebral poate afecta zonele creierului implicate în procesul de vedere, cum ar fi lobul occipital, conducând la pierderea vederii;
  • cancerul, cum ar fi retinoblastomul sau tumorile orbitale, poate provoca orbirea în funcție de localizarea și agresivitatea tumorii.

În plus, deficiențele nutriționale, inclusiv deficitul de vitamina A, pot contribui la pierderea vederii. Factorii de risc adiționali pentru orbire includ îngrijirea prenatală inadecvată, nașterea prematură, nutriția deficitară, îmbătrânirea, nerespectarea purtării ochelarilor de protecție, igiena precară, fumatul, istoricul familial de orbire și sau de boli ca diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, boli cerebrovasculare și cardiovasculare.

  • Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Semne și simptome asociate orbirii

Reacțiile la pierderea vederii pot varia considerabil între indivizi cu niveluri similare de afectare vizuală. Cei care sunt născuți orbi se adaptează mai ușor la mediul lipsit de vedere în comparație cu cei care devin orbi mai târziu în viață, când capacitatea de a gestiona pierderea vizuală poate fi mai limitată. Sistemele de suport disponibile și caracteristicile psihologice ale individului influențează modul în care aceștia gestionează absența vederii, iar cei care suferă o pierdere bruscă a vederii pot avea mai multe dificultăți în adaptare.

Simptomele asociate cu orbirea variază în funcție de cauza de bază și pot include disconfort ocular, durere sau secreții oculare, sau senzația de prezență a unui corp străin. O persoană oarbă poate să nu prezinte semne vizibile de anomalii atunci când stă pe scaun și se odihnește. Totuși, în cazul în care orbirea este cauzată de o infecție a corneei, care în mod normal este transparentă, aceasta poate deveni albă sau gri, ceea ce complică vizualizarea părții colorate a ochiului. În cazurile de orbire cauzată de cataractă, pupila, care în mod normal este neagră, poate apărea albă.

În funcție de severitatea orbirii, individul poate manifesta semne de pierdere a vederii în timpul deplasării. Unii oameni orbi au învățat să privească direct persoana cu care comunică, astfel încât să nu fie evident că au o deficiență vizuală.

Complicațiile provocate de cecitate

Principalele consecințe ale cecității includ multiple provocări semnificative:

  • reducerea independenței, când este afectată capacitatea de a desfășura activități zilnice fără sprijin;
  • riscul crescut de accidentare - datorită dificultăților în percepția spațială și navigare, pot surveni mai ușor răni și fracturi;
  • probleme de sănătate mentală - ajustările majore în stilul de viață pot genera depresie și anxietate;
  • izolare socială - dificultățile de comunicare pot conduce la sentimentul de singurătate;
  • provocări în carieră - accesul la oportunități de angajare și progres profesional sunt limitate;
  • mobilitate redusă - navigarea în spații publice și transport devine adesea problematică;
  • complicații de sănătate asociate - persoanele cu deficiențe de vedere pot întâmpina dificultăți în gestionarea altor boli din cauza accesului limitat la informații și servicii medicale;
  • scăderea calității vieții - cecitatea poate afecta profund calitatea vieții, influențând aspectele personale, profesionale și sociale ale individului.

Diagnosticul de cecitate

Pentru un diagnostic adecvat, medicul oftalmolog va examina fiecare ochi pentru a evalua vederea, întrucât este posibil ca orbirea să afecteze doar un singur ochi.

Testele necesare pot include testul Snellen, care implică citirea unor rânduri de litere care devin tot mai mici pe măsură ce se coboară pe pagină. Testul de acuitate vizuală măsoară ce se poate vedea în față - vederea centrală.

De asemenea, medicul mai poate efectua și testarea câmpului vizual, care reprezintă mai mult decât vederea centrală. Este ceea ce se poate vedea lateral sau deasupra și dedesubt, fără a mișca ochiul.

Stil de viață și tratament pentru cecitate

Unele forme de orbire pot fi tratate, însă alte tipuri, cum ar fi cele în care ochii lipsesc sau sunt complet deteriorați, nu pot fi tratate. Atunci când tratamentul este posibil, acesta va fi adaptat în funcție de cauză și de severitatea afectării oculare. În primul rând, medicația este esențială în tratarea formelor de orbire determinate de infecții, având rolul de a combate agentul patogen responsabil.

Intervenția chirurgicală pentru cataractă este eficientă în cele mai multe cazuri în restabilirea vederii, eliminând opacifierea cristalinului și restabilind claritatea vizuală. Transplantul de cornee oferă, de asemenea, o soluție pentru cazurile în care corneea a fost cicatrizată sau afectată, permițând restaurarea funcției optice a ochiului. Chirurgia retiniană, inclusiv procedurile laser, poate repara țesuturile retiniene deteriorate, îmbunătățind sau stabilizând astfel capacitatea vizuală.

Administrarea de suplimente de vitamine, cum ar fi vitamina A pentru xeroftalmie, poate inversa pierderea vederii în cazurile determinate de deficiențe nutriționale severe. Suplimentele de vitamine B sau D pot fi, de asemenea, necesare pentru a corecta deficiențele nutriționale care afectează sănătatea oculară.

Diagnostic și tratament la SANADOR

La SANADOR, pacienții cu probleme de vedere beneficiază de consultații asigurate de medici experimentați și de investigații avansate, pentru stabilirea diagnosticului corect și recomandarea celui mai potrivit tratament.

Persoanele care și-au pierdut vederea au acces la o abordare multidisciplinară, pentru identificarea rapidă a cauzei care a dus la orbire și gestionarea adecvată a respectivei afecțiuni. Astfel, în funcție de indicație, consultul de oftalmologie este urmat de consultații oferite de medici cu diferite specializări – cardiologie, neurologie, pediatrie, diabet zahat, nutriție și boli metabolice.

Tratamentul este stabilit de fiecare dată personalizat, ținând cont starea generală de sănătate a pacientului și de afecțiunile asociate. În acest fel, pot fi obținute rezultate bune, pe termen lung. Atunci când este necesară și consiliere psihologică, SANADOR asigură acces la consultații de psihologie sau de psihiatrie, pentru ca pacienții să poată gestiona mai ușor situația, din punct de vedere emoțional.

  • Vino la SANADOR și beneficiază de îngrijire medicală de performanță!

Programează-te!

Introduceți datele personale și vă vom contacta în cel mai scurt timp

SANADOR