Rezolvarea unui caz complex: naștere prin cezariană, urmată de plastie de valvă mitrală

Diagnostic sever la doar 21 de săptămâni de sarcină

Ioana, în vârstă de 27 de ani, și-a dorit foarte mult un copil, dar a întâmpinat numeroase dificultăți pentru a-și împlini acest vis. În primele patru luni de sarcină, tânăra s-a confruntat cu grețuri și vărsături severe, greu de îndurat, medicul ei punând diagnosticul de sarcină toxică. Apoi, când în sfârșit a trecut cu bine peste aceste neplăceri, a primit un alt diagnostic sever: valva mitrală era ruptă.

Deși mai avusese palpitații și în trecut și se prezentase la controale medicale, medicii nu descoperiseră inițial cauza acestor probleme. Ulterior însă, în urma unui examen de medicina muncii, la care s-a plâns iar de palpitații, Ioana a fost îndrumată către un consult de specialitate, de cardiologie, unde medicul a descoperit că suferea de boala valvulară.

Citește și:

Maternitatea SANADOR

Nașterea naturală

Cezariana

Nașterea: pachete de naștere

Neonatologie

„Atunci s-a pus problema întreruperii sarcinii, ca să pot fi operată pentru valvulopatie, pentru că nu se știa cât de severă este și cum vor evolua lucrurile, ținând cont că în sarcină inima este oricum sub presiune. Însă eu nu am fost de acord. Așa că am găsit o soluție pentru a duce mai departe și sarcina, dar de a rezolva și boala valvulară”, declară Ioana.

În acel moment de mare cumpănă, sarcina avea 21 de săptămâni. Pentru a exista o șansă de supraviețuire pentru bebeluș, sarcina ar fi trebuit să ajungă la cel puțin 24 de săptămâni. Însă, în acel moment au apărut alte complicații, precum colestaza și contracțiile uterine asociate valvulopatiei.

Întrucât medicamentele pentru inimă ar fi putut afecta evoluția sarcinii, pacienta nu a urmat tratament medicamentos pentru afecțiunea cardiacă.

Cum a decurs sarcina?

La 26 de săptămâni de sarcină, Ioana a trebuit să se interneze la cardiologie, din cauza problemelor mari, inclusiv a colestazei, cu creșterea semnificativă a valorilor acizilor biliari.

Situația era critică, deoarece tratamentele nu puteau fi combinate. Pentru că regurgitarea mitrală nu putea fi tratată conservator, cardiologul care monitorizase inițial pacienta a început să caute un chirurg dispus să intervină minim invaziv, luând în considerare și sănătatea fătului.

• 
  Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

În plus, trebuia găsit un spital unde toate procedurile puteau fi realizate în deplină siguranță: nașterea, intervenția de chirurgie cardiovasculară și îngrijirea unui nou-născut prematur. Astfel, Ioana a fost transferată la Spitalul Clinic SANADOR, cel mai mare spital privat multidisciplinar din țară unde putea fi întrunite toate cele trei condiții.

La Spitalul Clinic SANADOR, Ioana s-a internat cu diagnosticul: sarcină de 26 săptămâni, făt unic, în prezentație craniană, colestază gravidică, diabet gestațional, insuficiență mitrală pentru conduită și tratament de specialitate. Aici, în Secția de Obstetrică-ginecologie din Spitalul Clinic SANADOR, a primit toate îngrijirile necesare, fiind monitorizată ca o sarcină cu risc obstetrical crescut.

Inițial, intervenția de chirurgie de chirurgie cardiovasculară era planificată în timpul sarcinii, însă din cauza unei afecțiuni asociate, trombofilia, planurile s-au schimbat.

„La SANADOR, m-am internat la ginecologie, pentru că acolo era grav, și aici am reușit să trec de pe o zi pe alta peste tot felul de provocări. Am avut o naștere prematură, la 32 de săptămâni, pentru că nu se mai putea amâna. Practic, toată perioada sarcinii am stat la pat, iar la SANADOR, Conf. Dr. Doru Heghelegiu a fost îngerul nostru păzitor, a făcut tot ce a putut ca să păstrez sarcina, a tras de timp, a făcut tot ce a putut. Efectiv, a tras mereu să mai fie încă o zi pentru copil și o să fie bine. De aceea m-am simțit în siguranță, m-am gândit că dacă el e așa, totul o să fie bine, mi-a transmis și mie multă încredere”, își amintește Ioana de prima încercare peste care a trecut cu bine.

Opțiunea preferată în cazul unei sarcini la termen este nașterea naturală. Chiar și atunci însă, alegerea acestei modalități trebuie să țină cont de mai mulți factori: dimensiunea fătului, măsurătorile bazinului mamei, poziția fetală, starea de sănătate a fătului și eventualele probleme de sănătate ale mamei.

Atunci când nașterea naturală nu se poate desfășura în siguranță, este recomanată nașterea prin operație cezariană. Cezariana este indicată mai ales în cazul prezentațiilor pelvine și transverse ale fătului sau când viitoarea mamă prezintă afecțiuni ale coloanei vertebrale, a trecut printr-o operație la inimă sau se confruntă cu probleme cardiace, așa cum s-a întâmplat și în cazul Ioanei.

Cezariana a fost efectuată de Conf. Dr. Doru Herghelegiu, medic primar Obstetrică-ginecologie și Director al Spitalului Clinic SANADOR, unde bebelușul a primit toate îngrijirile necesare.

De la Scor Apgar 5 la o stare bună de sănătate

Micuțul Ioan, născut prematur, la doar 32 de săptămâni de sarcină, cu o greutate de 1.900 g la naștere, a avut o poveste complicată. A venit pe lume prin operație cezariană de urgență, din cauza contracțiilor uterine puternice și la început nu a reușit să se adapteze bine. Scorul Apgar din primul minut a fost de 5, urmând să crească la 8 în următoarele zece minute.

Încă din primele clipe, din sala de nașteri, nou-născutul a avut nevoie de manevre de reanimare neonatală pentru stabilizare, după care a fost transferat în Secția de Terapie Intensivă Neonatală din Spitalul Clinic SANADOR. Aici, Ioan a primit îngrijirea necesară pentru un prematur fragil, inclusiv suport respirator, administrare de surfactant și nutriție intravenoasă.

Deși inițial a răspuns pozitiv la surfactant și la ventilație nazală, a dezvoltat dificultăți respiratorii severe, în ciuda readministrării de surfactant, iar analizele indicau o infecție pe fondul prematurității. În urma administrării unor antibiotice mai puternice și a ventilației invazive, evoluția bebelușului a fost una favorabilă, cu îmbunătățiri progresive vizibile atât în analizele de laborator, cât și în radiografii.

„După 5 zile, Ioan a putut fi extubat, dar a rămas dependent de oxigen pentru încă o scurtă perioadă, până la împlinirea vârstei gestaționale de 34 săptămâni, fiind necesar și un tratament pentru stimularea respirației. În această perioadă s-au efectuat ecografie cardiacă, ecografie abdominală și transfontanelară, cu rezultate normale pentru un prematur de 32 de săptămâni”, declară Dr. Anca Cabăț, medic specialist neonatologie la Spitalul Clinic SANADOR, care a urmărit îndeaproape micul pacient.

Deși inițial bebelușul a fost alimentat prin perfuzii, s-a încercat antrenarea tubului digestiv cu cantități foarte mici de lapte matern încă din primele zile de viață. La început, Ioan a tolerat mai greu laptele matern, însă pe măsură ce a crescut, cantitățile au crescute și ele gradual, renunțându-se în cele din urmă la perfuzii. Un alt progres a fost trecerea la biberon, cu efort mare inițial și regurgitări postprandiale, dar cu îmbunătățiri semnificative în fiecare zi. Micuțul primea laptele muls de mamă, inclusiv pe parcursul perioadei postoperatorii imediate a mamei, din rezervele de lapte congelat realizate anterior intervenției chirurgicale.

Pentru Ioan, s-a efectuat screening pentru retinopatia prematurității, fără necesitatea unei intervenții imediate, rămânând sub monitorizare oftalmologică. La vârsta de 1 lună (vârsta gestațională – VG de 36 săptămâni), Ioan a ajuns la o greutate de 2.680 g, este viguros, are analize bune, a crescut adecvat în greutate, se hrănește foarte bine la biberon și de-abia așteaptă să ajungă acasă împreună cu mama lui, Ioana.

• 
  Alege SANADOR dacă dorești ca bebelușul tău să beneficieze de cea mai bună îngrijire în primele zile de viață!
  

Prima întâlnire cu bebelușul

Deși planificarea inițială implica o așteptare de câteva luni între naștere și operația pe cord, pacienta nu a dorit să se întoarcă acasă cu inima „nereparată” și cu un bebeluș care necesita o îngrijire foarte atentă. Așa că a optat pentru intervenția imediată, pentru a permite recuperarea în paralel cu îngrijirea bebelușului în spital, până când acesta va fi suficient de puternic, moment în care aveau să se întoarcă acasă împreună.

„Am petrecut și Crăciunul și Revelionul în spital, dar m-a ajutat enorm atitudinea echipei medicale, a medicilor, a moașelor, a asistentelor de la neonatologie. Ei au fost familia mea, mai ales că eu nu știam pe nimeni, dar ei au fost foarte deschiși, prietenoși și m-au ajutat să trec cu bine peste această perioadă dificilă. Iar curajul l-am luat de la Dumnezeu, el a pus în mine și puterea, și răbdare și curajul, dar tot el m-a ajutat să întâlnesc oamenii potriviți, capabili să ne ajute și pe mine, și pe copil”, relatează, emoționată, Ioana.

Recuperarea după naștere a fost ușoară, chiar mai simplă decât se aștepta Ioana, iar întâlnirea tinerei mame cu micuțul ei a fost una memorabilă.

„Prima întâlnire cu bebelușul a avut loc în incubator. Acolo l-am văzut și mi s-a spus „acesta este copilul dumneavoastră”. Nu-mi venea să cred, arăta ca un pisoi. Unul mic și dulce. Iar de ținut în brațe l-am ținut recent, înainte cu două zile ca el să iasă de la Terapie Intensivă Neonatală. Acela a fost un moment în care și eu și el am uitat să respirăm, unul în care, pentru fiecare dintre noi, timpul se oprise-n loc. Apoi, un alt moment impresionat a fost când și-a deschis ochișorii și căuta cu ochii vocea mea. Știu că în perioada asta ei văd ca prin ceață, dar îmi căuta privirea și, pentru o clipă, privirile ni s-au intersectat. M-a topit, la propriu”, declară mama.

• 
  Vino la SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Ziua operației pe cord

Pe 1 februarie, Ioana a fost transferată din Secția de Obstetrică-ginecologie a Spitalului Clinic SANADOR pe Secția de Chirurgie Cardiovasculară cu acuzele: dispnee de efort, episoade de dispnee paroxistică nocturnă și palpitații. Aici, pacienta a fost supusă unui examen clinic amănunțit, unor analize de sânge și investigații imagistice, precum radiografia de torace, ecoDoppler, coronarografie și examen CT. Examinarea Doppler a pus în evidență, în principal, o valva mitrală cu prolaps și ruptură de cordaje la nivelul foiței anterioare A3 și al comisurii posterioare, regurgitare mitrală severă și un ventricul stâng ușor dilatat.

Pacienta a fost operată de către o echipă coordonată de Prof Dr. Victor Costache, șeful Secție de Chirurgie Cardiovasculară din Spitalul Clinic SANADOR, iar intervenția de chirurgie cardiovasculară minim invazivă a fost una de plastie de valvă mitrală, cu închidere de defect septal atrial, prin minitoracotomie dreaptă videoasistată.

„Mi s-a explicat ce urmează să se întâmple, mi s-a spus că există riscuri, dar eu m-am gândit că nu, totul va fi bine, pentru că pe mine mă așteaptă copilul, deci trebuie să mă fac bine pentru el. Și m-am dus cu încredere înainte, știam că echipa medicală nu era la prima intervenție de genul acesta pe care o făceau. Fiecare membru al echipei a venit și a vorbit cu mine și mi-a explicat cum vor decurge lucrurile și care vor fi pașii de urmat pentru bucățica lui. Și trebuia să fac operația pentru că inima se mărea, suferea și înapoi nu mai dădea, asta era clar”, își amintește Ioana de cea de-a doua mare încercare prin care a trecut.

Citește și:

Chirurgie cardiacă minim invazivă performantă și inovații tehnologice, la SANADOR

Caz cardiovascular complex, rezolvat minim invaziv în premieră la Spitalul Clinic SANADOR

Premieră națională în chirurgia cardiacă minim invazivă, la SANADOR

Intervenții salvatoare pentru copiii cu malformații cardiace congenitale

Primul bloc operator complet digitalizat și prima sală hibridă mobilă din România

Intervenția chirurgicală a decurs foarte bine, datorită pregătirii deosebite a echipei chirurgicale și a vastei experiențe în rezolvarea unor astfel de cazuri complexe. În plus, în cazul Ioanei, avantajele majore au fost vârsta tânără și lipsa comorbidităților, întrucât toate celelalte probleme apărute pe parcursul sarcinii, colestaza, diabetul gestațional, dispăruseră la naștere.

În prezent, la externare, pacienta are o stare generală foarte bună și un ton optimist. Recuperarea după operație la inimă nu este una ușoară, dar pacienta se aștepta la asta. Ioana știe ce are de făcut în continuare: 3-4 luni de efort minim acasă, legat strict de îngrijirea micuțului Ioan, care se dezvoltă armonios, control periodic în primul an, iar apoi control de cardiologie în fiecare an. Este fericită și foarte recunoscătoare echipei medicale de la SANADOR, alături de care declară că s-a simțit ca acasă.

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Programează-te!

• 
  Programează-te acum la SANADOR! Sună la 021.9699!