Analize și investigații pentru diagnostic
Pentru a diagnostica persoanele cu bronhii inflamate pot fi efectuate următoarele investigații:
Analize de sânge
La pacienții cu bronhii inflamate, analizele de sânge pot evidenția semne ale unei infecții (creșterea leucocitelor, creșterea proteinei C reactive, a VSH-ului sau a fibrinogenului).
De asemenea, recoltarea sângelui permite măsurarea nivelului de oxigen și dioxid de carbon. Nivelul scăzul al acestor gaze respiratorii în sânge pune în evidență o disfuncție respiratorie și indică gravitatea acesteia.
Pulsoximetria
Pulsoximetria este o metodă neinvazivă prin care se poate identifica o disfuncție respiratorie. Pulsoximetrul este un dispozitiv care se plasează la nivelul unui deget și măsoară cu ajutorul unui senzor nivelul de oxigen din sânge. Pacienții cu bronșită acută pot avea un nivel scăzut al oxigenului în sânge.
Analiza secrețiilor nazale și sputei
Pentru a identifica microorganismul care cauzează infecția, se pot face teste ale sputei sau ale secrețiilor nazale. Identificarea microorganismului este foarte importantă, pentru că ajută la stabilirea unui tratament adecvat. Microorganismele răspund diferit la diferite substanțe medicamentoase, iar un tratament nepotrivit poate duce la agravarea bolii.
Radiografia toracică
Radiografia toracică nu este specifică și poate fi normală la pacienții cu bronhii inflamate. Uneori, poate pune în evidență un desen pulmonar accentuat, care semnifică îngroșarea pereților bronșici. La pacienții cu bronșită acută, radiografia se face în special pentru a exclude o pneumonie sau o altă afecțiune care ar putea să determine simptome asemănătoare bronșitei.
Tomografie computerizată toracică
CT de torace este o investigație imagistică avansată care utilizează raze X și un computer pentru a crea imagini detaliate și permite vizualizarea în detaliu a organelor, oaselor, vaselor de sânge și altor țesuturi din piept.
Testarea funcției pulmonare
Funcția pulmonară se măsoară cu un dispozitiv numit spirometru, în care pacientul suflă. Spirometria măsoară cantitatea de aer care poate fi reținută de plămâni și cât de repede poate fi scos aerul din plămâni. Prin spirometrie se verifică dacă există semne de astm sau emfizem pulmonar.