Bradicardia

Ce este bradicardia?

• 
  Bradicardia trebuie investigată medical. Programează-te!

Bradicardia este o afecțiune în care inima bate prea lent. În mod normal, frecvența cardiacă este de 60-100 de bătăi pe minut, în condiții de repaus. Bradicardia se definește printr-o frecvență cardiacă de sub 60 de bătăi pe minut.

Există situații în care scăderea pulsului sub 60 de bătăi pe minut este fiziologică. Sportivii au adesea puls mic în repaus, deoarece inima lor este antrenată și nu trebuie să lucreze atât de mult pentru a pompa sângele în restul corpului. O altă situație în care pulsul poate să scadă în mod fiziologic sub 60 de bătăi pe minut este în timpul somnului.

Există și situații în care bradicardia poate pune viața în pericol, atunci când ritmul cardiac este foarte lent, iar inima nu mai are capacitatea de a pompa suficient sânge către celelalte organe. În aceste situații, când bradicardia este severă, poate fi necesară implantarea unui stimulator cardiac pentru a ajuta inima să mențină un ritm adecvat.

Cum afectează bradicardia organismul?

Bradicardia poate afecta întregul organism deoarece, în timpul acestei afecțiuni, inima bate mai lent decât în mod normal. Acest lucru înseamnă că inima pompează mai greu sângele către celelalte organe și nu poate ține pasul cu nevoile organismului. Această lipsă de sânge și de oxigen afectează funcționarea tuturor organelor, dar cele care suferă cel mai mult sunt creierul și inima. Scăderea cantității de sânge către creier va duce la sincopă (pierderea stării de conștiență), iar lipsa unui flux de sânge adecvat către inimă poate duce la stare de șoc, la stop cardiac și deces.

Cauze și factori de risc

• 
  Dacă ai puls mic sau simptome de bradicardie, programează-te!

Pentru ca inima să se contracte este necesar un impuls electric. Acesta se formează într-un mic nodul situat în atriul drept, numit nodul sinusal. De la acest nivel, impulsul electric ajunge la atrii și produce contracția acestora. Apoi, impulsul electric trece într-un alt nodul situat între atrii și ventriculi, numit nodul atrioventricular. Impulsul trece prin acest nodul și ajunge prin alte ramuri mai mici la cei doi ventriculi, determinând contracția acestora.

Atunci când există o problemă la nivelul nodului sinusal care determină puls mic (ex. sindromul sinusului bolnav), afecțiunea se numește bradicardie sinusală.

Bradicardia poate fi determinată și de probleme ale nodului atrioventricular. Există situații când nodul sinusal funcționează normal și emite corect impulsul electric, dar acesta se blochează la nivelul nodului atrioventricular. Aceste afecțiuni se numesc blocuri atrioventriculare și provoacă bradicardie.

Principalele cauze de bradicardie sunt:

• deteriorarea țesutului cardiac odată cu înaintarea în vârstă;
• infarctul miocardic;
• cardiomiopatia dilatativă, hipertensivă sau de alt tip;
• inflamația țesutului cardiac (endocardită, miocardită);
• hipotiroidismul;
• tulburări alimentare (anorexia nervoasă);
• tulburări ale electroliților (calciu, potasiu);
• apnee obstructivă în somn;
• boli inflamatorii: artrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic;
• unele medicamente precum betablocante, blocante ale canalelor de calciu, digoxin, antiaritmice;
• reglarea pulsului: în situațiile în care inima bate foarte rapid, pot interveni mecanisme care să scadă pulsul pentru a reduce consecințele pulsului rapid asupra inimii (ex. sindromul bradicardie-tahicardie în care pulsul rapid alternează cu puls mic).

Bradicardia sinusală poate apărea atât la adulți, cât și la copii. Afecțiunile cardiace congenitale reprezintă o cauză importantă de bradicardie sinusală la copii. O altă cauză de bradicardie sinusală la copii este reprezentată de intervențiile chirurgicale pe cord deschis, în special dacă este implicat țesutul din apropierea nodului sinusal.

Multe cazuri de bradicardie sinusală la copii sunt fiziologice sau secundare unor afecțiuni din afara inimii. Cazurile de bradicardie sinusală la copii, secundare altor afecțiuni, se întâlnesc mai frecvent la copii născuți prematur și pot fi afecțiuni ca refluxul gastro-esofagian, apneea sau controlul imatur al respirației.

Factorii de risc pentru bradicardie sunt:

• vârsta înaintată;
• hipertensiunea arterială;
• fumatul;
• consumul de alcool și droguri;
• prezența unor boli de inimă sau a unui infarct miocardic în antecedente;
• utilizarea medicamentelor care pot determina puls mic.

Semne și simptome de bradicardie

Pacienții cu bradicardie pot prezenta următoarele semne și simptome:

• dificultăți de respirație;
• durere în piept;
• oboseală;
• tulburări de memorie și concentrare;
• confuzie;
• amețeală;
• sincopă (pierderea stării de conștiență).

Diagnostic

• 
  La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă. Programează-te!

Depistarea bradicardiei poate fi făcută de pacienți la domiciliu prin măsurarea pulsului. Aceasta se poate face prin comprimarea arterei radiale de la nivelul brațului și numărarea pulsațiilor arteriale timp de un minut sau cu ajutorul unui tensiometru electronic care, odată cu măsurarea tensiunii arteriale, măsoară și pulsul sau cu ajutorul unui pulsoximetru.

În spital, se pot face investigații amănunțite pentru a stabili diagnosticul de bradicardie și cauza acesteia.

Analize de laborator

Măsurarea unor electroliți în sânge (calciu, potasiu) este necesară deoarece nivelele anormale ale acestor electroliți pot fi o cauză de bradicardie, iar corectarea dezechilibrelor electrolitice poate duce la dispariția acesteia.

Determinarea hormonilor tiroidieni este importantă deoarece nivelele scăzute ale acestor hormoni pot duce la puls mic. Nivelul crescut al troponinelor în sânge poate semnifica un infarct miocardic, iar acesta poate fi o cauză de bradicardie. Examenul toxicologic poate fi necesar pentru a stabili o cauză de puls mic. Acesta poate identifica unele medicamente sau substanțe toxice care au dus la bradicardie.

Electrocardiograma (EKG)

Electrocardiograma permite stabilirea diagnosticului de bradicardie prin evidențierea unei frecvențe cardiace sub 60 de bătăi pe minut. Pe lângă diagnostic, poate ajuta și la stabilirea cauzei bradicardiei: bradicardie sinusală din cauza sindromului de sinus bolnav, bradicardie pentru reglarea pulsului din cadrul sindromului bradicardie-tahicardie, bradicardie din cauza unui bloc atrioventricular sau din cauza unui infarct miocardic acut.

Monitorizarea Holter ECG

Există situații în care bradicardia este intermitentă și apare doar în anumite perioade, de aceea este posibil să nu fie surprinsă în momentul efectuării unui EKG, fiind necesară o monitorizare Holter EKG. Aceasta reprezintă înregistrarea activității inimii pentru o perioadă de 24-72 de ore. Poate fi necesară atunci când bradicardia nu este pusă în evidență pe EkG, însă pacientul prezintă simptome sugestive de bradicardie.

Dispozitivul loop-recorder

Reprezintă un dispozitiv de mici dimensiuni introdus sub piele, în regiunea pieptului, care înregistrează activitatea inimii timp de aproximativ 2 ani. Se folosește la pacienții care au simptome sugestive de bradicardie, dar rare, și când nu s-a putut stabili diagnosticul prin altă metodă.

Ecocardiografia

Ecocardiografia poate stabili diagnosticul de bradicardie prin evidențierea bătăilor lente ale inimii. Pe lângă diagnostic, poate pune în evidență unele afecțiuni care pot fi cauze ale scăderii pulsului, precum endocardita, miocardita, infactul miocardic sau afecțiunile cardiace congenitale care pot fi cauză de bradicardie sinusală la copii. Ecocardiografia poate depista și insuficiența cardiacă, una dintre consecințele bradicardiei. Aceasta se caracterizează prin scăderea capacității inimii de a se contracta.

Tratamentul pentru bradicardie

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

De obicei, pacienții cu bradicardie care nu prezintă simptome nu au nevoie de tratament.

Înainte de a începe tratamentul propriu-zis al bradicardiei, trebuie excluse cauzele reversibile de bradicardie. Dacă utilizați medicamente de tipul betablocantelor, blocantelor de canale de calciu (verapamil, diltiazem), digoxin sau antiaritmice, este posibil să aveți puls mic din cauza unei doze prea mari a acestor medicamente. Scăderea dozei sau eliminarea medicamentului poate restabili pulsul normal. De asemenea, restabilirea unui nivel normal al electroliților și al hormonilor tiroidieni poate duce la dispariția bradicardiei. Infarctul miocardic al peretelui inferior sau infarctul miocardic al ventriculului drept se asociază frecvent cu bradicardie, iar desfundarea arterei responsabile de infarct poate readuce pulsul la normal.

Dacă s-au exclus cauzele reversibile și bradicardia persistă, iar pacientul prezintă simptome, aceasta trebuie tratată. Tratamentul medicamentos poate fi administrat doar în spital. În situații de urgență, când pulsul este foarte mic, iar viața pacientului este pusă în pericol, se poate administra intravenos atropină, care face inima să bată mai repede. Tratamentul medicamentos reprezintă doar o soluție pe termen scurt.

Pe termen lung, cea mai bună metodă de tratament pentru pacienții simptomatici cu bradicardie este implantarea unui stimulator cardiac permanent. Intervenția de implantare a unui stimulator cardiac permanent este făcută de un medic cardiolog specializat în electrofiziologie. Stimulatorul cardiac permanent, numit și pacemaker, este un dispozitiv format dintr-un generator care are rolul de a elibera impulsul electric și una sau două sonde care au rolul de a conduce impulsul electric la inimă.

Generatorul de puls este plasat printr-o mică incizie sub piele, la nivelul pieptului. De la nivelul acestuia pornesc una sau două sonde (fire subțiri) care sunt introduse prin sistemul venos și fixate în mușchiul inimii. Atunci când pulsul este mic, iar inima nu poate menține o frecvență cardiacă de minim 60 de bătăi pe minut, intervine stimulatorul cardiac. Generatorul de puls emite un impuls electric care va fi condus prin sonde până la nivelul inimii și restabilește ritmul cardiac normal.

Măsuri de prevenție

• 
  Vino la SANADOR pentru consultații oferite de medici empatici și experimentați!

Pentru a scădea riscul de bradicardie pot fi luate următoarele măsuri:

• consultarea cu medicul în ceea ce privește medicamentele care pot duce la scăderea frecvenței cardiace;
• renunțarea la fumat;
• reducerea consumului de alcool;
• efectuarea de exerciții fizice regulate;
• adoptarea unei diete sănătoase;
• menținerea în limite normale a tensiunii arteriale, colesterolului și glicemiei;
• menținerea unei greutăți corporale normale.

Tratament la SANADOR

Medicii de la Spitalul Clinic SANADOR diagnostichează bradicardia cu echipamente performante. Astfel, stabilesc cu exactitate cauza afecțiunii și modul de manifestare al acesteia și intervin cu tratamentul adecvat. Pentru că Spitalul Clinic SANADOR este multidisciplinar, pacienții au acces la medici de diferite specializări, precum endocrinologi, cardiologi și cardiologi intervenționiști, care pot stabili abordarea terapeutică cea mai potrivită.

Dacă este nevoie de implantarea unui stimulator cardiac, aceasta se realizează în Laboratorul de Electrofiziologie și Dispozitive Implantabile SANADOR. Dotările de excepție ale laboratorului, care includ angiograful ultraperformant Philips Azurion 7, permit specialiștilor în aritmologie intervențională să abordeze cazuri complexe de bradicardii, tahicardii și insuficiență cardiacă.

Programează-te!