Cele mai frecvente boli autoimune
S-au identificat peste 100 de boli autoimune, inclusiv afecțiuni precum bolile autoimune neurologice, bolile autoimune de piele și bolile autoimune sistemice. Printre cele mai frecvente boli autoimune se numără diabet zaharat de tip 1, în care anticorpii distrug celulele pancreasului responsabile cu producerea de insulină. Un microbiom intestinal dezechilibrat poate contribui la activarea sistemului imunitar, crescând riscul apariției bolilor autoimune prin modificarea răspunsurilor imune ale organismului.
Artrita reumatoidă este o altă afecțiune frecventă, caracterizată prin atacul sistemului imunitar asupra articulațiilor, provocând reumatism - inflamație persistentă și dureri articulare. Acest tip de artrită poate să apară și în cadrul altor boli autoimune, cum este sindromul Felty.
Psoriazisul și artrita psoriazică afectează pielea, determinând o proliferare rapidă a celulelor pielii, rezultând pete inflamate acoperite cu cruste argintii-albicioase sau purpurii-maronii. Alte boli autoimune ale pielii sunt vitiligo, manifestat prin apariția unor pete decolorate pe piele și pemfigusul, caracterizat prin apariția de vezicule dureroase și leziuni pe piele și mucoasă.
Scleroza multiplă este o boală autoimună care afectează învelișul protector al nervilor, interferând cu comunicarea eficientă între creier și corp. Aceasta poate cauza simptome variind de la slăbiciune musculară și tulburări de echilibru, până la probleme de vedere și dificultăți cognitive.
Lupusul eritematos sistemic este cunoscut pentru impactul său asupra mai multor organe, inclusiv articulații, plămâni și rinichi. Simptomele includ dureri articulare, oboseală persistentă și leziuni cutanate caracteristice. Boala inflamatorie intestinală, cum ar fi boala Crohn și colita ulcerativă, inflamează mucoasa intestinală, cauzând simptome severe, cum ar fi diaree persistentă, sângerare rectală și dureri abdominale.
Alte afecțiuni autoimune, precum boala Addison, boala Graves și tiroidita Hashimoto (tiroidita autoimună) implică afectarea glandelor endocrine și pot avea consecințe serioase asupra metabolismului și echilibrului hormonal al organismului. Miastenia gravis afectează transmiterea semnalelor nervoase către mușchi, rezultând în slăbiciune musculară accentuată de activitatea fizică. Alte afecțiuni grave de cauză autoimună sunt colangita sclerozantă și boala Castleman.