Tiroidectomia: indicațiile tratamentului chirurgical în afecțiunile tiroidei

Tiroidectomia este o operație chirurgicală prin care este extirpată parțial sau în totalitate glanda tiroidă. Intervenția este practicată pentru o serie de afecțiuni ale tiroidei, precum nodulul tiroidian, gușa tiroidiană, tiroidita, atrofia glandei tiroide, tireotoxicoza, gușa exoftalmică sau cancerul tiroidian.

Glanda tiroidă

Glanda tiroidă este o glandă endocrină (cu secreție internă), localizată în partea anterioară a gâtului. Tiroida are formă de fluture, fiind alcătuită din doi lobi (stâng și drept) și un istm situat central. Celulele tiroidiene produc hormonii triiodotironina (T3) și tetraiodotironina (T4), care acționează asupra întregului organism într-un fin sistem de reglare a multor funcții si acțiuni ale celulelor corpului, precum și hormonul calcitonina, cu rol în homeostazia calciului.

Prin poziția sa anatomică, glanda tiroidă are raporturi cu traheea, esofagul, glandele paratiroide, marile vase ale gâtului (artera carotidă, vena jugulară), nervul vag, nervii laringei.

Glandele paratiroide sunt un set de glande endocrine, de obicei în număr de 4, localizate în spatele tiroidei, cu rol în controlul cantității de calciu din sânge; ele produc parathormonul (PTH).

Tipuri de afecțiuni ale tiroidei

Afecțiunile tiroidei se pot manifesta în două moduri:

• Problemele de producție hormonală apar atunci când tiroida produce cantități prea mari sau prea mici de hormoni tiroidieni, ceea ce determină modificări și simptome cu răsunet în întregul organism;
• Modificările formei sunt urmarea apariției unuia sau a mai multor noduli tiroidieni; aceste modificări nodulare pot fi însoțite sau nu de tulburări ale funcției tiroidiene.

Tratamentul afecțiunilor glandei tiroide

Tratamentul bolilor tiroidei se poate face de cele mai multe ori medicamentos. Există însă și cazuri, chiar numeroase, când este necesar tratamentul chirurgical al patologiei tiroidiene.

Chirurgia endocrină cervicală este o ramură a chirurgiei care asigură tratamentul specific al glandelor endocrine situate la nivelul gâtului – glanda tiroidă și glandele paratiroide.

În funcție de bolile care trebuie tratate, intervențiile chirurgicale pot presupune extirparea glandei tiroide în întregime (tiroidectomie totală) sau doar a unei jumătăți a acesteia (hemitiroidectomie), excizia uneia sau a mai multor glande paratiroide (paratiroidectomie) sau alte intervenții dedicate fiecărui caz în particular.

Tiroidectomia este intervenția chirurgicală cel mai frecvent practicată, la nivel mondial, în domeniul chirurgiei endocrine. Tiroidectomia este o operație chirurgicală prin care este extirpată parțial sau în totalitate glanda tiroidă. Intervenția este practicată pentru o serie de afecțiuni, de la guși micronodularizate până la formațiuni tumorale voluminoase. Operația are loc sub anestezie generală cu intubație orotraheală și presupune o incizie la baza gâtului.

Deoarece glanda tiroidă prezinta raporturi anatomice strânse cu organe foarte importante, ca traheea, esofagul, marile vase ale gâtului, nervi, tiroidectomia este o procedură chirurgicală extrem de delicată și este ideal să fie practicată de chirurgi cu mare experiență, astfel încât posibilele riscuri și complicații să fie drastic diminuate.

Evaluarea preoperatorie a pacienților

Evaluarea inițială a bolii tiroidiene trebuie să includă informații despre istoricul personal și familial, caracteristicile clinice și simptomele pe care le manifestă pacientul. Examenul fizic include evaluarea manifestărilor locale ale bolii: apariția la nivel cervical anterior a unei tumefacții (umflături) pe care pacientul o poate simți sau vedea, însoțită de eventuale manifestări ale dezvoltării locale, cum ar fi durerea la acest nivel, modificări ale deglutiției sau ale vocii.

Analizele de sânge sunt, de asemenea, un element extrem de important al evaluării preoperatorii tiroidiene. Valorile parametrilor sanguini nu modifică neapărat indicația formulată sau tehnica chirurgicală folosită, însă influențează momentul operator, deoarece poate fi necesar un tratament medicamentos înainte de intervenția chirurgicală. Astfel, orice tulburare funcțională (hipo- sau hipersecreție de hormoni tiroidieni) trebuie echilibrată la momentul operației. Analizele importante pentru evaluare includ: TSH, T3, fT4, ATPO, TG, calcitonina, dar și PTH, calciu – pentru evaluarea funcției glandelor paratiroide. Studii suplimentare de laborator pot ajuta în circumstanțe specifice.

Ecografia tiroidiană trebuie efectuată tuturor pacienților la care se suspectează clinic existența unuia sau a mai multor noduli tiroidieni. Evaluarea ecografică a lojei tiroidiene și a compartimentelor bilaterale ale ganglionilor limfatici centrali și laterali trebuie inclusă în evaluarea preoperatorie a pacienților.

Biopsia de aspirație cu ac fin (FNAB) este indicată pacienților la care poate aduce informații valoroase, ce ar influența tratamentul ulterior, în funcție de caracteristicile ecografice și de constatările clinice legate de nodulul sau nodulii respectivi. Sistemul Bethesda pentru raportarea citopatologiei tiroidiene este utilizat pentru a raporta și stratifica riscul de malignitate al unui nodul tiroidian, pe o scală de la I la VI.

Indicațiile tiroidectomiei

Principalele indicații ale tiroidectomiei sunt la pacienți cu nodul tiroidian, gușă micronodulară sau tiroidită care prezintă simptome locale de compresie sau creștere în volum (pacientul fiind deranjat de volumul anormal al tiroidei la deglutiție sau respirație, modificări ale vocii sau estetic).

Gușa tiroidiană (gușă toxică sau gușă netoxică) este o mărire de volum a glandei tiroide, care devine palpabilă și vizibilă la nivelul gâtului. Daca aceasta crește mult în volum, poate determina apariția unor simptome precum: greutate la respirat, senzație de sufocare, dificultate la înghițit alimente lichide sau solide, voce răgușită. Tiroidectomia totală este intervenția preferată pentru tratamentul gușii bilaterale. Atunci când un lob este normal, adică nu prezintă modificări nodulare, hemitiroidectomia este recomandată pentru tratamentul gușii unilaterale.

Hipertiroidismul apare prin producția în exces de hormoni tiroidieni și eliberarea lor în sânge, cu răsunet în economia întregului organism. Tratamentul poate fi medicamentos, prin administrare de iod radioactiv (RAI) sau chirurgical, ca tratament inițial sau de rezervă, când iodul radioactiv sau terapia medicamentoasă sunt contraindicate (alergii medicamentoase, reacții adverse, dorința de a avea copii într-un interval scurt de timp etc.) sau nu sunt dorite de pacient. Hipertiroidia se operează, în general, în eutiroidie, după echilibrarea medicamentoasă a tulburărilor funcționale. Hipertiroidismul poate fi cauzat de boala Basedow-Graves, gușa multinodulară toxică sau de un nodul unic toxic.

Boala Basedow Graves: la pacienții cu oftalmopatie Graves moderată până la severă, tiroidectomia totală trebuie considerată ca tratament definitiv de primă intenție, cu echilibrare hormonală preoperatorie.

Nodulii tiroidieni sunt, în general, formațiuni tumorale benigne. Orice nodul tiroidian poate ascunde însă dezvoltarea unor celule canceroase, motiv pentru care descoperirea unui nodul tiroidian trebuie tratată și investigată cu seriozitate, pentru a exclude un eventual diagnostic de cancer tiroidian.

• În cazul nodulilor tiroidieni suspecți cu puncție FNAB care îi clasifică citologic ca Bethesda III, factorii clinici, caracteristicile ecografice ale nodulului și decizia informată a pacientului stabilesc care sunt pașii terapeutici de urmat – pot presupune urmărire medicală atentă, cu repetarea periodică a FNAB, sau intervenție chirurgicală (tiroidectomie).
• În cazul nodulilor tiroidieni suspecți cu puncție FNAB care îi clasifică citologic ca Bethesda IV, V, VI, se recomandă tiroidectomia.

Cancerul tiroidian poate să apară sub diverse forme evolutive, de la unele cu evoluție extrem de lentă și grad redus de periculozitate, până la cancere extrem de agresive, cu evoluție rapidă. Principalele tipuri de cancer tiroidian sunt: cancerul papilar, cancerul folicular, cancerul medular și cancerul anaplazic, însă tiroida poate fi și sediul unor tumori metastatice cu punct de pornire în alt organ (sân, rinichi) sau pentru alte tumori rare, cum sunt limfoamele.

Aceste tumori se tratează de primă intenție prin intervenție chirurgicală de excizie în întregime a glandei tiroide, însoțită de excizia formațiunilor ganglionare din zona gâtului (disecție limfatică), ulterior putând fi necesar un tratament suplimentar cu iod radioactiv.

După efectuarea tiroidectomiei, pacienții vor urma toata viața un tratament de substituție hormonală, sub supravegherea periodică a medicului endocrinolog.De asemenea, poate fi realizată o investigație specială - scintigrafia whole body după administrare de radioiod, care arată dacă există resturi ale țesutului tiroidian în organism.

Cu toate că tratamentul medicamentos și chirurgical sunt foarte bine cunoscute șistandardizate, ele trebuie întotdeauna individualizate, de la caz la caz. Întrucât fiecare pacient este unic și necesită tratament individualizat, nimic nu poate înlocui un consult medical la medicul specialist pentru stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice ulterioare.

Informații oferite de Dr. Dana Roxana Boanță, medic specialist Chirurgie generală, supraspecializată în chirurgia endocrină cervicală, cu competență în ultrasonografie generală, la Spitalul Clinic SANADOR.

Programează-te!