Ablația cu radiofrecvență transcateter
Livrarea energiei ablative se realizează de obicei transcateter (prin metode percutane minim invazive). În cazuri selecționate, terapia ablativă poate implica tehnici chirurgicale (standard sau minim invazive) sau chiar un abord mixt (intervențional și chirurgical).
Ablația cu radiofrecvență transcateter a revoluționat tratamentul tahicardiilor într-o perioadă relativ scurtă de timp, devenind terapie de primă linie în multe scheme de management aritmologic actual.
Ablațiile standard sunt practicate în caz de tahicardie paroxistică supraventriculară (TPSV), flutter atrial tipic, tahicardii atriale focale, extrasistole pe cord structural intact, iar ratele de succes se apropie de 100%.
Ablațiile cu grad sporit de dificultate, complexe, practicate în caz de fibrilație atrială, fluttere si tahicardii atriale cicatriceale, tahicardii ventriculare pe cord cu afectare structurală, presupun integrare imagistică anatomico-funcțională, atât prin crearea de hărți intracardiace în timp real, reconstruind anatomia intracardiacă 3D, cât și prin suprapunerea imaginii cu cea obținută în prealabil prin tomografie computerizată cardiacă de înaltă rezoluție (multi-slice) sau rezonanță magnetică cardiacă.
Pot fi necesare și tehnici speciale, precum puncția pericardică în cazul unor aritmii ventriculare cu origine epicardică, sau alternative pentru energia de radiofrecvență (crio-balonul pentru anumite cazuri de fibrilație atrială). De asemenea, pentru unele tahicardii amenințătoare de viață ce nu se pretează la terapie ablativă, este indicat implantul unui defibrilator cardiac.