Spondiloza vertebrală
Spondiloza este numele generic dat modificărilor produse odată cu înaintarea în vârstă la nivelul vertebrelor și al discurilor intervertebrale. Aceste modificări sunt cunoscute și ca boală discală degenerativă și osteoartrită.
Discurile intervertebrale funcționează ca un tampon, având un rol important în absorbția șocurilor de la nivel vertebral. Pe măsură ce discul îmbătrânește și devine mai puțin funcțional, șocurile sunt tot mai mult transmise către vertebre. În timp, apar modificări ale vertebrelor, de exemplu prin formarea osteofitelor (așa-numitele „ciocuri”).
Conform estimărilor, la nivel mondial, artroza vertebrală afectează aproximativ 75% din populația cu vârsta peste 60 de ani. Sunt însă pacienți care acuză primele simptome la vârste mult mai mici (20–50 ani).
Spondiloza cervicală asociază frecvent dureri de cap (precum cefaleea suboccipitală cronică). Poate fi generată de mecanisme diverse – compresii radiculare, degenerări ale discurilor intervertebrale, ale articulațiilor sau ale ligamentelor. Durerea cervicală poate fi localizată sau difuză (de exemplu, durere iradiată la nivelul occiputului, umerilor, mâinilor), poate fi accentuată de anumite poziții sau poate interfera cu somnul. Se însoțește de contracturi musculare și, secundar, de reducerea mobilității articulare.
Simptomatologia este complexă, de la parestezii (amorțeli) la nivelul mâinilor, până la vertij sau, în cazuri mai rare, disfagie (tulburări ale deglutiției ca urmare a unui osteofit suficient de mare cât să exercite compresie esofagiană).
Spondiloza lombară prezintă similitudini cu cea de la nivel cervical. însă durerea se localizează inferior, la nivel lombar (lumbago), la nivelul feselor sau sub formă de sciatică. Tratamentul indicat pentru această afecțiune este chirurgia spinală, cu scopul de a stabiliza coloana vertebrală și de a preveni agravarea leziunilor.