În stadiile incipiente, cancerul esofagian este tratat chirurgical și, atunci când intervenția chirurgicală nu este indicată, tratamentul constă în radioterapie externă și/sau chimioterapie. Radiochimioterapia este oferită în locul chirurgiei sau preoperator (dacă scopul este diminuarea tumorii).
Brahiterapia esofagiană de tip HDR (în doză mare) se poate folosi în cazul reiradierii, după chimioradioterapie sau radioterapie.
Câteodată, iradierea internă poate fi folosită și în combinație cu iradierea externă, cu scopul de a suplimenta doza de iradiere.
De cele mai multe ori, brahiterapia esofagiană este un tratament paliativ pentru ameliorarea simptomelor locale, precum sângerarea, ulcerațiile, tumorile obstructive cu dimensiuni de până la 5–10 cm.
Radioizotopul folosit este iridiu-192 (192Ir). Acesta este plasat în proximitatea tumorii cu ajutorul unor aplicatori, sonde (tuburi flexibile) sub ghidaj endoscopic sau cu ajutorul unei sonde nazogastrice.
Cu ajutorul CT-ului special pentru radioterapie, se realizarea vizualizarea tumorii, inspecția și planificarea iradierii.
În studii clinice randomizate, brahiterapia esofagiană este echivalentă plasării unui stent (tub), dar cu ameliorarea disfagiei pe o perioadă mai îndelungată și cu complicații mai scăzute.
Avantajele brahiterapiei includ:
- Nu este necesară internarea;
- Recuperarea se realizează rapid;
- Eficiența procedurii este ridicată;
- Doza crescută de iradiere este distribuită uniform;
- Efectele secundare sunt minime, cu protejarea țesutului pulmonar adiacent;
- Iradierea internă se face odată cu mișcările respiratorii;
- Durata procedurii este scurtă, de ordinul minutelor.
Efectele secundare obișnuite posibile, imediate sau temporare, includ tulburări de deglutiție (înghițire), durere la înghițit, gura uscată, mucozita. Alte simptome generale sunt lipsa poftei de mâncare, oboseală, greață vărsături. Rareori, lumenul esofagul se poate îngusta (strictură) sau poate apărea o comunicare între esofag și trahee (fistulă).