Într-o definiție simplificată, prin anevrism înțelegem o dilatare localizată a unei artere cu aproximativ 50% față de dimensiunea normală. Se pot întâlni anevrisme la orice nivel, dar cel mai frecvent acestea se dezvoltă la nivelul aortei (cel mai mare vas de sânge din organism, care preia presiunile maximale generate de contracția inimii). Astfel, ruptură unui asemenea anevrism este dramatică și poate provoca sângerări amenințătoare de viață, ea fiind o urgență vasculară majoră.
De aceea, ruptura de anevrism aortic impune intervenție chirurgicală imediată, fără tratament, mortalitatea mergând spre 100%. În funcție de severitatea sângerării, pacienții pot prezența șoc hemoragic și vor necesită reechilibrare hidrică și transfuzii de sânge.
Tratamentul chirurgical constă în înlocuirea porțiunii vasculare afectate cu o proteză sintetică cu dimensiuni adaptate vasului nativ și refacerea continuității vasculare. Vorbim de operații laborioase, care necesită resurse materiale și umane importante și care se desfășoară în centre supraspecializate. Având în vedere că pacienții care dezvoltă anevrisme arteriale prezintă adesea și alte comorbidități și factori de risc, complicațiile postoperatorii pot fi multiple și severe, iar mortalitatea perioperatorie se menține la 50%.
Există cazuri în care vorbim de o „fisură”, o ruptură minimă pe care organismul reușește să o “plombeze” parțial prin cheaguri de sânge. Aceste cazuri se pot preta tratamentului interventional, ele impunând o evaluare imagistică minutiuoasa, atât a arterei lezate, precum și a caii de abord.
Informatiile au fost oferite de Dr. Carmen Popescu, Medic primar Chirurgie vasculara in cadrul Spitalului Clinic SANADOR. Ele au fost publicate in editia din mai 2020 a Click Sanatate.