Afecțiunile reumatologice

Reumatism este denumirea generică dată unei serii de afecțiuni ale aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor din vecinătate, manifestate prin dureri și tulburări diverse. Termenul este oarecum învechit, nefiind atribuit unei afecțiuni specifice, ci acoperind în fapt peste 200 de entități patologice diferite (boli degenerative, autoimune, inflamatorii etc.), având cauze diverse și răspândire foarte largă în populație.

Aproximativ o persoană din patru, din populația europeană, suferă de o afecțiune reumatologică, incidența fiind comparabilă cu cea a hipertensiunii arteriale, potrivit EULAR (Liga Europeană Împotriva Reumatismului). Se apreciază că aproximativ 30–40% din populația generală prezintă, în cursul vieții, simptomatologie articulară sau vertebrală, iar prevalența crește cu vârsta – majoritatea persoanelor cu vârsta peste 70 de ani prezintă semne și simptome ale unei afecțiuni reumatologice.

• 
  Te confrunți cu o boală reumatologică sau ai o recomandare pentru consult reumatologic? Programează-te la SANADOR!

Clasificarea afecțiunilor reumatologice

Există două categorii principale de boli reumatologice, după mecanismul de apariție:

• degenerative – caracterizate prin uzura sau degenerarea articulației sau a structurilor adiacente – artroza (cea mai frecventă afecțiune reumatologică), reumatismul abarticular (care include tendinite, tenosinovite, bursite, capsulite), afecțiunile degenerative ale coloanei (spondiloza, spondilolistezis, afecțiunile discurilor intervertebrale, discopatie lombară);
• inflamatorii – a căror cauză este inflamația, adică reacția propriului organism, declanșată de anumiți factori – boli autoimune (poliartrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, spondiloartritele, boala Still), artrită septice sau artrită reactivă, vasculite sistemice, artrite microcristaline (guta) etc.

Este foarte importantă realizarea unui diagnostic precis, întrucât mecanismul de apariție a bolilor reumatologice și factorii implicați în dezvoltarea lor diferă și, implicit, diferă și tratamentul, care țintește remisiunea bolii și creșterea calității vieții pacientului.

De ce apar bolile reumatologice?

Factorii implicați sunt numeroși. De multe ori, etiologia diverselor afecțiuni reumatologice este plurifactorială.

Pot fi implicați factori genetici, hormonali (sexul feminin), imunologici, infecțioși (streptococi, gonococi, hepatitele virale cronice cu virusurile B sau C, tuberculoza, infecții virale), obezitatea, fumatul, factori mecanici (suprasolicitarea), dieta (bogată în proteine la pacienții cu artrită gutoasă), diverse afecțiuni care se pot asocia cu afectare musculoscheletală etc.

Simptomatologie

Durerea articulară este simptomul principal. Poate avea caracter mecanic (accentuare la mișcare, ameliorare în repaus), specific afecțiunilor degenerative (artroză) sau caracter inflamator (accentuare în repaus, uneori nocturn în a doua parte a nopții, trezind pacientul din somn, ameliorare la mișcare, însoțită de redoare, rigiditate matinală peste 30–60 min), uneori cu tumefacții, fenomene inflamatorii locale (roșeață, căldură locală) și impotență funcțională (reducerea mobilității) – de exemplu, în poliartrita reumatoidă sau alte boli reumatice inflamatorii.

Durerile musculare sau durerile la nivelul coloanei vertebrale pot avea cu caracter mecanic (în spondiloză, discopatii) sau inflamator (în spondilita anchilozantă).

Semnele și simptomele generale includ: febră, scădere ponderală, oboseală în afecțiunile inflamatorii sau autoimune.

Pot apărea afectări ale altor organe, în funcție de tipul afecțiunii reumatologice: cardiovasculară (risc crescut de ateroscleroză precoce în toate bolile inflamatorii), pulmonară, hepatică, oculară.

Diagnosticarea afecțiunilor reumatologice

Diagnosticul este complex și se bazează pe criterii clare, stabilite la nivel internațional. Acestea includ manifestările clinice și rezultatele modificate ale unor analize de laborator – probe de inflamație, valori anormale ale parametrilor biologici uzuali, prezența unor anticorpi specifici.

Diagnosticul este completat cu ajutorul investigațiilor imagistice – radiografii ale segmentelor osoase afectate, RMN, CT, ecografie musculoscheletală, test pentru măsurarea densității osoase în cazul osteoporozei (osteodensitometria DEXA), investigarea altor aparate și sisteme în cazul bolilor autoimune pentru a depista afectarea altor organe (EKG, ecocardiografie, ecografie abdominală etc.).

Tratamentul afecțiunilor reumatologice

Tratamentul diferă în funcție de diagnostic. Obiectivul principal este reducerea durerii și acest lucru se realizează prin medicamente analgezice, antiinflamatoare, aplicații locale de căldură sau gheață, tratament medicamentos extern (creme, geluri). Se mai pot face infiltrații intraarticulare cu soluții vâsco-elastice, factori de creștere trombocitari din plasma recoltata de la pacient (PRP).

În afecțiunile inflamatorii, se pot folosi antiinflamatoare cortizonice cu scopul de a reduce inflamația și progresia degradării articulațiilor.

Fizioterapia și kinetoterapia au rolul de a restabili funcționalitatea aparatului locomotor atât în cazul bolilor degenerative, cât și în cel al afecțiunilor inflamatorii, dacă pacientul nu este în puseu.

În cazul bolilor autoimune și inflamatorii, tratamentul cu medicamente modificatoare de boală (imunosupresoare) are rolul de a încetini progresia bolii. În prezent, există tratamente biologice (anticorpi monoclonali având drept țintă diverse molecule implicate în inflamație) care induc remisiunea bolii, cu indicații in poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, artrita psoriazică și alte boli autoimune. Pentru acestea există protocoale terapeutice cu indicații precise de administrare. Important este să nu întârziem diagnosticarea și tratarea acestor boli inflamatorii, întrucât cu cât tratăm mai devreme, cu atât evoluția spre remisiune va fi mai rapidă și, implicit, și reintegrarea socială a acestor pacienți. Aproximativ 50% din pacienții cu poliartrită reumatoidă nu mai pot continua activitățile zilnice obișnuite la 10 ani de la debutul bolii, în absența tratamentului corespunzător.

Prevenția afecțiunilor reumatologice

Stilul de viață sănătos, cu păstrarea greutății corporale optime, renunțarea la fumat, evitarea sedentarismului, dieta echilibrată fără consum în exces de alcool, grăsimi sau cafea contribuie mai ales la prevenirea bolilor degenerative. Pentru bolile inflamatorii, cum este poliartrita reumatoidă, nu există metode de prevenție, întrucât etiologia este plurifactorială. Totuși, renunțarea la fumat, scăderea în greutate dacă este necesar, exercițiile fizice regulate pot contribui la păstrarea mobilității articulațiilor.

Trebuie încurajată prezentarea la medicul reumatolog în cazul în care pacientul prezintă dureri musculoscheletale care persistă, nu cedează la repaus sau la analgezicele uzuale, sunt însoțite și de alte manifestări generale – oboseală marcată sau manifestări ale afectării altor organe (dificultăți în respirație, palpitații, edeme, erupții cutanate, ochi roșii sau uscați etc.).

Informații oferite de Dr. Claudia Haralambie, medic specialist Reumatologie la SANADOR.