Diagnostic
-
La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă.
Programează-te!
Diagnosticul beta-talasemiei se bazează pe examenul clinic, teste de laborator și în special testarea genetică a genelor purtătoare de mutații genetice.
Medicul va căuta elemente din istoricul familial, elemente care pot orienta diagnosticul spre o beta-talasemie. Examenul fizic are ca scop evaluarea palorii (culoarea palidă a tegumentelor), mărimii splinei și a ficatului cât și evaluarea altor semne ale anemiei.
Hemoleucograma va evalua nivelul hemoglobinei, hematocritului, numărului de eritrocite (celule roșii) cât și volumul acestora. De obicei, în beta-talasemie celulele roșii sunt de dimensiuni scăzute.
Electroforeza hemoglobinei este un test care separă și identifică diferitele tipuri de hemoglobină prezente în sânge. În această patologie, nivelul hemoglobinei normale (HbA1) este scăzut. În schimb, avem o creștere a nivelului hemoglobinei fetale (HbF) și a hemoglobinei HbA2.
Frotiul de sânge periferic evaluează celulele roșii la microscop. Atât dimensiunea cât și forma celulelor este modificată în beta-talasemie.
Nivelul feritinei serice evaluează cantitatea de fier din organism. Pacienții care primesc în scop terapeutic transfuzii de sânge, pot să acumuleze un exces de fier.
Testarea genetică poate să ofere diagnosticul de certitudine. Aceasta identifică atât genele cât și mutațiile care duc la producerea lanțurilor beta ale hemoglobinei. Pe lângă confirmarea diagnosticului de beta-talasemie, testarea genetică ajută și la evaluarea tipului de beta-talasemie: beta-talasemie minoră, majoră și beta-talasemie intermedia.