Diagnosticarea omartrozei
Diagnosticul de omartroză este pus prin anamneză, examen fizic și investigații paraclinice.
Medicul va cere pacientului să descrie simptomele, momentul în care au debutat, tipul de durere, limitările în ceea ce privește amplitudinea de mișcare, precum și factorii care agravează sau ameliorează simptomele. Medicul va examina umărul pacientului, observând orice semn al unui traumatism anterior, dar și punctele de durere sau slăbiciune musculară. De asemenea, va examina amplitudinea mișcărilor active sau pasive. Examenul fizic în cazul pacienților cu artroză la umăr constă și în examinarea celorlalte articulații deoarece afectarea acestora poate indica o afecțiune inflamatorie precum artrita reumatoidă sau guta. În plus, pacientul trebuie evaluat și pentru probleme la nivelul gâtului, spatelui, cotului sau altor articulații care pot provoca durere la nivelul umărului.
Investigațiile paraclinice care contribuie la stabilirea diagnosticului de omartroză sunt testele de laborator, radiografia, examenul CT, examenul RMN și ecografia.
Testele de laborator nu pot fi folosite pentru a stabili diagnosticul de artroză la umăr, dar pot fi utile pentru a exclude alte afecțiuni care pot determina durere la nivelul umărului: artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, gută sau o infecție.
Radiografia de umăr poate arăta dacă există o pierdere de spațiu articular care semnifică o pierdere de cartilaj. Radiografia poate pune în evidență fracturile osoase asociate, malformațiile oaselor sau pintenii osoși, care reprezintă creșteri osoase suplimentare, semn că oasele au încercat să compenseze pierderea cartilajului.
Tomografia computerizată oferă imagini mai detaliate ale umărului decât o radiografie standard. O scanare CT poate ajuta medicul să vizualizeze mai bine cavitatea umărului, suprafețele articulare și să identifice defectele osoase care ar putea influența intervenția chirurgicală.
Examenul RMN de umăr poate oferi imagini detaliate ale țesuturilor moi (mușchi, tendoane, ligamente), dar și ale oaselor. O artrogramă RMN, care presupune injectarea unei substanțe de contrast, este cea mai avansată tehnică imagistică recomandată pentru articulația umărului. RMN-ul este util mai ales atunci când radiografia nu este concludentă sau când medicul suspectează că simptomele sunt produse de alte cauze decât artroza umărului, precum ruptura de coafă rotatorie.
Ecografia, la fel ca și RMN-ul, poate evidenția leziuni ale țesuturilor moi. RMN-ul oferă imagini mai detaliate decât ecografia. Cu toate acestea, în timpul unei examinări ecografice, pacientului i se poate cere să facă anumite mișcări din articulația umărului, permițând medicului să vadă modul în care mișcările afectează structurile umărului.
-
La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă.
Programează-te!