Stabilirea diagnosticului
Artroza gleznei este diagnosticată prin anamneză, examen fizic și investigații paraclinice.
Informațiile obținute prin anamneză sunt importante pentru stabilirea diagnosticului și a unui plan de tratament. Medicul va cere pacientului detalii cu privire la istoricul familial, modul de debut al simptomelor, tiparul durerii, modul în care simptomele afectează stilul de viață și despre factorii care ameliorează sau agravează simptomele.
Examenul fizic constă în examinarea gleznei pacientului. Medicul va observa punctele dureroase, umflarea gleznei, crepitațiile, nivelul de rigiditate, amplitudinea mișcărilor și va analiza mersul pacientului. Acestea sunt informații prețioase care contribuie împreună cu anamneza și investigațiile paraclinice la stabilirea unui diagnostic corect.
Testele de laborator necesită recoltarea de sânge de la nivelul brațului sau recoltarea de lichid de la nivelul articulației. Diagnosticul de artroză de gleznă nu poate fi pus pe baza analizelor de laborator, însă aceastea ajută medicul să excludă alte probleme care pot cauza durere la nivelul gleznei, precum artrita reumatoidă sau guta.
Radiografia poate pune în evidență la un pacient cu artroză de gleznă îngustarea spațiului articular dintre tibie, peroneu și talus, modificări ale oaselor (fracturi, deformări) și osteofite (pinteni osoși) care reprezintă creșteri osoase suplimentare prin care osul încearcă să compenseze pierderea de cartilaj.
Artroza gleznei poate fi greu de diagnosticat în stadiile incipiente prin radiografie convențională. Investigațiile imagistice avansate precum scanarea CT și examenul RMN pot fi utilizate pentru a oferi imagini mai detaliate ale gleznei.
Utilizarea tomografiei computerizate prin emisie de foton unic (SPECT) combinată cu imaginile CT permite obținerea atât a detaliilor anatomice, cât și a celor funcționale. Noua generație de scanări SPECT-CT permite localizarea exactă a leziunilor degenerative din artroză și activitatea metabolică a oaselor și cartilajelor. Aceste modificări pot fi detectate prin SPECT-CT chiar înainte de apariția simptomelor. Din acest motiv, această investigație este deosebit de utilă în stadiile inițiale ale artrozei de gleznă.
RMN-ul este o investigație mai precisă decât radiografia, care oferă informații detaliate ale țesuturilor moi precum mușchii, tendoanele și ligamentele. RMN-ul poate fi util atunci când informațiile oferite de radiografie nu sunt suficiente sau când se suspectează faptul că simptomele se datorează altor cauze, precum deteriorarea tendoanelor sau ligamentelor gleznei.
Ecografia este o investigație neinvazivă, bazată pe ultrasunete, care poate fi utilizată pentru a depista leziunile sau inflamația țesuturilor moi de la nivelul gleznei.
-
La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă.
Programează-te!