Tratamentul pentru artrita reactivă
Obiectivele tratamentului includ ameliorarea durerii, îmbunătățirea activităților cotidiene, reducerea tumefacțiilor articulare, prevenirea leziunilor articulare și a dizabilității. Tratamentul implică o echipă medicală pluridisciplinară, alcătuită din medici specializați în reumatologie, oftalmologie, gastroenterologie și recuperare medicală.
Tratament medicamentos
În cazul identificării agentului infecțios declanșator, terapia antimicrobiană este recomandată în general pe termen lung (3 până la 6 luni). Astfel, se poate scurta semnificativ timpul până la instalarea remisiunii.
Dacă este prezentă infecție concomitentă subiacentă, tratamentul antibiotic trebuie inițiat cât mai repede. Pacienții care nu au o infecție activă nu primesc terapie antibiotică.
Scopul terapiei în artrita reactivă este de ameliorare a simptomatologiei și de prevenție a complicațiile cronice. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) reprezintă tratamentul inițial de elecție în faza acută.
Glucocorticoizii intraarticulari sau local (în cazurile de entezită sau bursită) pot fi utili dacă pacientul are mono/oligoartrită.
Utilizarea sistemică a glucocorticoizilor este limitată la poliartrita severă, precum și la manifestările cardiace și oculare.
Medicamentele antireumatice modificatoare de boală (DMARD) sunt eficiente atât în artrita reactivă acută, cât și în cea cronică.
De asemenea, agenții biologici, cum ar fi blocanții factorului de necroză tumorală, au fost sugerați în tratamentul artritei reactive.
Uveita anterioară este tratată cu corticosteroizi și cu picături midriatice, pentru prevenția cicatrizării. Conjunctivita și leziunile cutaneomucoase necesită tratament simptomatic.
Intervenția chirurgicală este rar indicată. Poate include sinovectomia, pentru repararea tendonului.
Este indicat screening pentru virusul imunodeficienței umane (HIV) și pentru alte infecții cu transmitere sexuală și tratarea partenerilor sexuali.
Tratament prin proceduri de recuperare medicală
Dispozitivele mecanice, cum ar fi ortezele și talonetele, pot fi utile. Toți pacienții trebuie îndrumați să devină activi din punct de vedere fizic, dar articulațiile tumefiate nu trebuie suprasolicitate până la rezoluția inflamației.
Exercițiile de tonifiere sunt o componentă cheie a terapiei pe termen lung, pentru a preveni deteriorarea musculară. Prin exerciții regulate, se îmbunătățește rezistența la efort și se previne rigiditatea articulară.
După finalizarea recuperării se recomandă evitarea suprasolicitării mecanice, astfel se vor evita traumele și o eventuală recidivă.
La cei mai mulți pacienți, afecțiunea este autolimitată, cu rezolvarea simptomelor între 6 și 18 luni. Mortalitatea este foarte rară.
Recurența infecției apare la 25-50% din cazuri, în special la persoanele care sunt HLA-B27 pozitive. Aproximativ 20% dintre pacienți vor avea afectare pe termen lung, care duce la entezită, artrită cronică, sacroiliită și artrită distructivă. 30-50% dintre cazuri pot evolua către spondilită anchilozantă (dacă se asociază cu HLA B27 pozitiv).
Artrita reactivă asociată infecțiilor cu transmitere sexuală are un prognostic mai sever decât cel cauzat de infecții gastrointestinale.
Inflamația (valori crescute ale VSH), lipsa de răspuns la antiinflamatoare nesteroidiene și implicarea articulației șoldului indică de obicei un prognostic slab.
-
Vino la SANADOR pentru investigații avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!