Angiocolita sau colangita este o inflamație a canalelor biliare, care transportă bila de la ficat spre intestinul subțire. Afecțiunea poate să varieze ca severitate, de la forme ușoare, până la forme severe, care pot duce la complicații potențial fatale. De aceea, este esențial ca angiocolita să fie descoperită din timp, iar pacientul să beneficieze de tratamentul necesar.
Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!
Tipuri de colangită
Există mai multe tipuri de angiocolită:
Angiocolita acută bacteriană reprezintă inflamația acută a căilor biliare, provocată de o infecție bacteriană. Aceasta poate duce la obstrucția fluxului de bilă prin căile biliare, de aceea, pacienții cu angiocolită acută pot dezvolta complicații precum abcese hepatice sau septicemie, care le pot pune viața în pericol.
Colangita biliară primitivă este o afecțiune cronică și este considerată o boală autoimună. Acest lucru înseamnă că sistemul imunitar al organismului atacă celulele sănătoase din căile biliare și din această cauză apare o inflamație în canalele biliare mici din ficat. Dacă nu este tratată corect, această afecțiune se agravează în timp și duce la distrugerea canalelor biliare. Pacienții care suferă de colangită biliară primitivă pot dezvolta complicații care apar în urma distrugerii canalelor biliare: cicatrici hepatice, ciroză hepatică și insuficiență hepatică.
Colangita sclerozantă este o afecțiune cronică manifestată prin inflamația, fibrozarea și înfundarea canalelor biliare. Aceste modificări sunt urmate de distrugerea căilor biliare și de apariția cirozei biliare. Cele mai frecvente cauze de colangită secundară sunt: obstrucția biliară de lungă durată, afectarea canalelor biliare în urma intervențiilor chirurgicale și scăderea fluxului de sânge în vasele de la nivelul căilor biliare.
Cauze și factori de risc pentru colangită
În cele mai multe cazuri, angiocolita este produsă de un blocaj al căilor biliare, care este provocat cel mai frecvent de calculi biliari, dar și tumorile sau cheagurile de sânge pot duce la blocarea acestora.
Afecțiunea poate fi diagnosticată prin mai multe analize de laborator și investigații imagistice:
Hemoleucograma poate pune în evidență un număr crescut de globule albe (leucocite), în cazul în care există o infecție în corp. De asemenea, pacienții cu angiocolită prezintă sindrom inflamator, cu creșterea în sânge a markerilor de inflamație: CRP, VSH, fibrinogen. Afectarea ficatului poate duce la creșterea GOT, GPT, GGT, a bilirubinei și a fostfatazei alcaline. Hemoculturile pot fi necesare pentru a identifica în sânge microorganismul responsabil de producerea angiocolitei. După identificarea acestuia, poate fi realizată antibiograma, pentru ca medicul să poată stabili care este antibioticul potrivit pentru tratarea infecției.
Ecografia abdominală este folosită pentru a examina organele din abdomen, precum ficatul, splina sau vezica biliară. La pacienții cu angiocolită, medicul care realizează investigația poate identifica următoarele modificări: îngroșarea pereților canalelor biliare, dilatarea căilor biliare și prezența pietrelor în vezica biliară sau în canalele biliare. Ecografia se poate face din exteriorul corpului, cu ajutorul unei sonde, sau din interiorul corpului, prin intermediul endoscopiei digestive, situație în care se numește ecografie endoscopică (ecoendoscopie).
Examen CT abdominal poate fi efectuat pentru a investiga starea căilor biliare, dar și afecțiunile asociate (tumori hepatice, pancreatice, abces hepatic). În cazul colangitei, la tomografia computerizară apar canale biliare inflamate și dilatate. Un avantaj al explorării CT este acela că poate excude afecțiunile care se pot manifesta asemănător cu angiocolita, precum pielonefrita sau diverticulita.
Colangiopancreatografia prin rezonanță magnetică (MRCP) este o investigație noninvazivă din ce în ce mai frecvent utilizată pentru diagnosticarea pietrelor biliare și a altor afecțiuni ale căilor biliare - tumori, stenoze și dilatații.
ERCP (colangiopancreatografia retrogradă endoscopică) este o metodă care ar trebui utilizată la pacienții cu suspiciune ridicată de colangită și la cei care pot beneficia de o intervenție terapeutică pe cale endoscopică. ERCP este esențială atât pentru diagnostic, cât și pentru tratament. Aceasta detectează locul obstrucției, permite prelevarea unui fragment de țesut (biopsie) și efectuarea unor intervenții pentru scurgerea bilei (ex. dilatarea căilor biliare cu balon și introducerea unui stent).
Colangiografia transhepatică percutanată (PTC) implică injectarea unei substanțe de contrast cu ajutorului unui ac, până în ficat sau căile biliare. Substanța de contrast colorează căile biliare, care pot fi vizualizate mai bine, apoi sunt efectuate mai multe radiografii, pentru a vedea dacă există un blocaj la nivelul canalelor biliare.
La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!
Tratamentul în colangită
Tratamentul în colangita acută și cronică poate fi diferit, în funcție de cauză. Atât colangita acută, cât și cea cronică pot determina complicații severe dacă nu sunt tratate.
Pacienții cu angiocolită acută pot primi tratament cu antibiotice, timp de 7-10 zile. Împreună cu administrarea de antibiotice, este necesar drenajul biliar și administrarea de lichide pe cale intravenoasă.
În unele cazuri mai severe de angiocolită acută, cu sepsis și hipotensiune arterială, este necesară internarea în spital, pe secția de terapie intensivă, pentru realizarea unui suport hemodinamic adecvat, cu medicamente vasopresoare, pentru menținerea tensiunii arteriale.
Spre deosebire de pacienții cu angiocolită acută, cei cu angiocolită cronică nu pot beneficia de tratament cu antibiotice. La acești pacienți pot fi administrate acid ursodeoxicolic, care îmbunătățește fluxul biliar, dar nu tratează colangita.
Tratamentul în colangita cronică include: tratarea simptomelor, monitorizarea funcției hepatice și proceduri de deschidere a canalelor biliare blocate.
Atât în colangita acută, cât și în colangita cronică, sunt necesare intervenții pentru drenarea lichidului biliar. Aceste intervenții pot fi realizate endoscopic, percutanat sau chirurgical.
Terapia endoscopică
Pentru a deschide canalele biliare blocate și pentru a asigura curgerea normală a bilei către intestin, medicul gastroenterolog poate efectuate proceduri de dilatare cu balon a căilor biliare. Acest lucru ajută la ameliorarea simptomelor.
Prin intermediul endoscopiei, specialistul poate realiza și alte proceduri care ajută la scurgerea bilei: sfincterotomie (o procedură prin care se taie sfincterul dintre canalul biliar principal și canalul pancreatic), plasarea unui stent la nivelul canalelor biliare sau extragerea pietrelor.
Tratamentul endoscopic prin ERCP este metoda standard folosită pentru drenajul biliar, deoarece este eficientă în 94-98% din cazuri, iar complicațiile sunt rare.
Terapia percutanată
Terapia percutanată este asemănătoare cu terapia endoscopică, dar, spre deosebire de aceasta, este realizată cu ajutorul unor instumente speciale introduse prin piele. Tratamentul percutanat poate fi necesar atunci când există un blocaj în partea de sus a căilor biliare și nu este posibil tratamentul pe cale endoscopică.
Tratamentul chirurgical
Intervenția chirurgicală prezintă un risc mai mare de complicații. Din această cauză, operația este indicată doar la pacienții care nu răspund la tratamentul cu medicamente sau atunci când nu se poate realiza drenarea bilei pe cale endoscopică sau percutanată. Prin intervenție chirurgicală, medicul poate extrage pietrele biliare sau poate îndepărta partea blocată a canalului biliar.
Transplantul hepatic
În cazuri severe de colangită biliară primitivă sau colangită secundară, când medicamentele nu pot ține sub control boala și ficatul începe să cedeze, un transplant de ficat este singura opțiune pentru prelungirea vieții. Intervenția deosebit de complexă de chirurgie hepatică permite înlocuirea ficatului bolnav cu unul sănătos, de la un donator.
Transplantul de ficat este asociat cu rezultate foarte bune pe termen lung, dar cu toate acestea, în unele cazuri, boala poate reveni după câțiva ani.
Diagnostic și tratament pentru angiocolită la SANADOR
Centrul Integrat de Excelență în Boli Hepatice de la Spitalul Clinic SANADOR asigură pacienților servicii medicale complete, multidisciplinare, pentru diagnosticul de precizie și tratament modern, performant, al afecțiunilor hepatice și biliare.
Aici, pacienții beneficiază de consultații asigurate de medici cu vastă experiență în diferite specialități medicale cu rol important în gestionarea afecțiunilor hepato-biliare – medici gastroenterologi, specialiști în boli infecțioase, în nutriție, endoscopie digestivă și radiologie intervențională.
De asemenea, pacienții au acces la analize și investigații de screening pentru afecțiunile ficatului și căilor biliare, dar și la proceduri de diagnostic avansat, precum endoscopia digestivă, biopsia, tomografia computerizată sau colangiopancreatografia retrogradă endoscopică.
Aceasta procedură de endoscopie intervențională, indicată atât pentru diagnostic, cât și pentru tratament minim invaziv, este realizată în cele mai bune condiții de siguranță și confort la Spitalul Clinic SANADOR. Pentru cazurile severe, care nu pot beneficia de tratament endoscopic sau percutanat, echipa chirurgicală supraspecializată în chirurgie hepato-bilio-pancreatică poate realiza inclusiv intervenții de transplant hepatic.
Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!