Diagnosticarea alergiei la praf
Simptomele alergiei la praf pot fi inițial confundate cu manifestările care apar într-o infecție virală (simplă răceală sau gripă), însă e important să ne adresăm medicului imunolog atunci când apare suspiciunea de alergie. El va efectua unul sau mai multe teste, care vor confirma diagnosticul după care va stabili un tratament adecvat, și va îndruma pacientul în legătură cu modificările pe care trebuie să le aducă spațiului de locuit.
Test alergologic cutanat (Prick test) – testează reacția organismului la o cantitate foarte mică de alergen. Pe pielea antebrațului sau pe jumătatea superioară a spatelui, medicul plasează o picătură de soluție ce conține un potențial alergen. Se efectuează o mică înțepătură/ zgârietură astfel încât soluția să ajungă la nivelul dermului. După aproximativ 15 minute, medicul va măsura eritemul format și va interpreta rezultatele. Procedura nu doare, nu necesită anestezie, nu produce sângerare și are o durată mai mică de o oră.
Dozarea imunoglobulinelor E specifice (IgE specifice) – există pacienți care din anumite motive (vârstă mică, unele boli de piele sau tratamente care pot altera rezultatul Prick test-ului) nu pot efectua testul alergologic cutanat, pentru care medicul optează să confirme diagnosticul dozând IgE specifice. Se determină cantitativ imunoglobulinele circulante specifice pentru fiecare alergen în parte, având astfel importanță diagnostică.
Dozarea imunoglobulinei E totale (IgE totală) – aceasta este o proteină serică (găsită în sânge) cu rol în medierea răspunsului alergic. Ea nu este specifică alergiilor, putând să aibă valori crescute și în boli maligne, inflamatorii sau anumite imunodeficiențe, astfel încât testarea în sine nu are valoare diagnostică, ci doar orientativă. În schimb, ea vine în ajutor în stabilirea celui mai eficient tratament la pacienții cu astm datorat alergiilor.