Adenopatiile

Ce sunt adenopatiile

Adenopatiile constau în inflamația și creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici și apar cel mai frecvent ca urmare a unui proces infecțios. Orice mărire a unui ganglion cu peste 1 centimetru în diametru este considerată patologică.

Ganglionii limfatici sunt structuri rotund-ovalare, infracentimetrice, localizate în multiple regiuni anatomice, dar cu agregări importante mai ales la nivelul gatului, axilei și a regiunii inghinale. În aceste zone, ganglionii pot fi palpați uneori chiar și la persoanele sănătoase. Ganglionii fac parte din sistemul limfatic și au un rol esențial în imunitatea organismului și apărarea acestuia împotriva infecțiilor.

• 
  La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați. Programează-te!

În majoritatea cazurilor, ganglionii se inflamează în urma unei infecții respiratorii acute și pot fi palpați în zonele laterale ale gâtului (adenopatie laterocervicală). În mod obișnuit, această creștere în dimensiuni a ganglionilor se remite odată cu vindecarea bolii, însă în anumite cazuri adenopatiile mai pot persista câteva zile sau chiar săptămâni. Dacă o adenopatie nou descoperită nu dispare în 10-14 zile de la debut, este recomandată o consultație medicală, pentru o evaluare mai amănunțită.

Tipuri de adenopatii

După zona în care are loc procesul patologic, adenopatiile pot fi:

• Adenopatie localizată - este afectat un singur ganglion sau un lanț ganglionar dintr-o anumită regiune a corpului, când există un proces infecțios/inflamator de vecinătate. În infecțiile dentare apar uneori adenopatii submandibulare, neoplazia mamară uzual asociază adenopatie axilară, iar adenopatia inghinală poate fi prezentă în faza inițială a anumitor boli cu transmitere sexuală.
• Adenopatie generalizată: Dacă procesul infecțios/inflamator care a determinat adenopatiile este prezent simultan în două sau mai multe zone ale corpului. Acest tip de adenopatie apare în bolile sistemice, care afectează întregul organism.

Cauzele inflamării ganglionilor

Cel mai frecvent, ganglionii limfatici umflați sunt întâlniți în cazul unei infecții acute de tract respirator superior. De asemenea, există un risc mai mare ca adenopatia inflamatorie să apară atunci când infecția respiratorie este de etiologie virală.

Alte cauze uzuale de adenopatie inflamatorie sunt infecțiile de țesuturi moi (celulită, erizipel), infecțiile cauzate de înțepăturile de insecte (mușcătura de țânțar) sau procesele inflamatorii din sfera ORL (otită, amigdalită, laringită) sau din sfera stomatologică (abcese dentare).

În special la adulții tineri, pot apărea și adenopatii idiopatice – fără o cauză identificată. Totuși, acestea tind să se remită spontan și în general nu au nevoie de tratament sau de investigații suplimentare. De asemenea, bolile copilăriei, precum rujeola, rubeola, oreion și mononucleoza infecțioasă, se asociază frecvent cu ganglioni limfatici umflați.

Adenopatiile pot fi întâlnite într-un număr semnificativ de afecțiuni. Cele mai importante boli care asociază ganglioni limfatici umflați sunt:

• boala ghearelor de pisică (bartonelloza),
• boala Castleman,
• tuberculoza,
• bruceloza,
• sarcoidoza,
• sindrom Felty,
• limfomul Hodgkin, limfomul non-Hodgkin și alte tipuri de tumori ale ganglionilor limfatici sau ale altor organe,
• infecția primară cu virusul imunodeficienței umane (HIV),
• sifilis,
• infecțiile dentare,
• toxoplasmoza,
• boli autoimune și de țesut conjunctiv (lupus eritematos sistemic, boala Kikuchi, artrita reumatoidă, sindromul Sjogren, boala Still).

Există documentate și cazuri rare de adenopatii induse medicamentos.

• 
  Vino la SANADOR pentru investigații imagistice avansate, esențiale în stabilirea unui diagnostic rapid și precis!

Cum se manifestă adenopatia?

Adenopatia, indiferent de regiunea anatomică în care apare, se prezintă ca o formațiune rotund-ovalară, palpabilă imediat sub planul pielii. Unii ganglioni sunt mai ușor accesibili palpării, deoarece în anumite zone din corp aceștia se regăsesc într-o concentrație mai mare. Regiunile axilară, inghinală, occipitală și laterocervicală sunt principalele zone în care se poate decela o adenopatie la examenul clinic.

În funcție de caracteristicile clinice, adenopatiile se împart în:

• Dureroase sau nedureroase,
• Mobile față de țesuturile din jur sau fixe la planurile adiacente,
• Dure sau moi.

Termenul de limfadenopatii se referă la ganglionii limfatici umflați care asociază durere sau alte semne de inflamație locală (înroșire sau îndurare la suprafața pielii).

Un ganglion inflamat care are sub 2 cm în diametru, este moale, dureros și mobil la planurile din jur pledează pentru o patologie benignă, acută și e caracteristic pentru infecții.

Semnele de alarmă în adenopatie sunt reprezentate de:

• diametrul peste 2cm;
• exteriorizarea unor secreții de la nivelul ganglionului;
• ganglion dur la palpare;
• mobilitate redusă față de planurile din jur;
• localizare supraclaviculară.

Semne însoțitoare adenopatiilor sunt: febra (sugestivă pentru un proces infecțios), simptome de răceală (strănut, dureri în gât, lacrimație excesivă, febră musculară), splenomegalie (sugestivă pentru mononucleoză sau limfom), greață și scădere ponderală semnificativă – mai frecvent asociate în bolile consumptive, precum tuberculoza și diverse tipuri de cancer.

Boala Kawasaki este o boală cu cauză necunoscută, ce se manifestă prin adenopatii, dar mai asociază în tabloul clinic și erupție eritematoasă la nivelul toracelui, limbă zmeurie, febră și descuamarea palmelor și a tălpilor și este întâlnită în principal la copiii sub 5 ani.

• 
  Nu aștepta apariția complicațiilor! Programează-te la SANADOR!

Diagnosticul de adenopatie

Diagnosticul de adenopatie se face pe criterii clinice și întotdeauna va fi făcut de către un medic de familie sau un medic internist, în urma unui examen medical general. Acesta va corobora date din anamneza pacientului (durata adenopatiei, istoricul medical, fumatul, deținerea unui animal de companie, istoricul de călătorii recente, istoricul de boli familiale) cu semnele descoperite în urma examinării clinice a bolnavului.

Mai mult, clinicianul va analiza atent ganglionul/ganglionii inflamați, aspectul și localizarea acestora, putând ghida pașii următori necesari pentru diagnosticarea etiologiei. Majoritatea adenopatiilor se remit în 2-3 săptămâni, iar dacă suspiciunea clinică este de boală acută, autolimitată (precum infecțiile de tract respirator), medicul poate decide dacă sunt necesare investigații suplimentare.

Analizele de laborator și investigațiile imagistice au un rol esențial în stabilirea etiologiei. Atunci când adenopatia persistă peste 3 săptămâni, următoarele analize pot fi necesare pentru diagnostic: hemoleucogramă completă, frotiu de sânge periferic, biochimie serică, ecografie de părți moi și radiografie pulmonară.

În anumite cazuri, se pot recomanda suplimentar și teste serologice speciale, de exemplu: serologie de Bartonella henselae – dacă se suspectează boala ghearelor de pisică, test Quantiferon TB Gold sau test de intradermoreacție la tuberculină (IDR) – dacă se suspectează infecția cu mycobacterium tuberculosis.

Radiografia pulmonară poate decela o adenopatie pulmonară sau mediastinală – zone care nu sunt accesibile altfel examinării clinice, și poate pune diagnosticul în anumite boli cu afectare pulmonară precum tuberculoza, sarcoidoza, limfoame, pneumoconioze (boli pulmonare datorate expunerii la substanțe inerte) sau alte boli mai rare.

Adenopatia supraclaviculară are implicații medicale serioase, ea fiind un semn comun al mai multor boli severe, precum tuberculoza și tumorile maligne intra-abdominale. Din acest motiv, în adenopatiile supraclaviculare se recomandă efectuarea unei scanări computer-tomografice (CT) a toracelui și/sau a abdomenului. De asemenea, în eventualitatea unui proces inflamator sau malign intra-abdominal, adenopatiile mezenterice (ganglioni inflamați în jurul vaselor de sânge ce vascularizează intestinul) pot fi vizualizate aproape exclusiv doar prin examen CT abdominal.

În situațiile în care ganglionul inflamat prezintă semne de alarmă, înalt sugestive pentru malignitate, ori testele preliminare nu oferă un diagnostic cert, se poate recomanda efectuarea unei biopsii excizionale. Șansele unui diagnostic cert cresc în urma examenului histopatologic realizat în Laboratorul de Anatomie Patologică, însă este important de reținut că interpretarea rezultatului poate dura până la câteva săptămâni.

• 
  Alege SANADOR pentru diagnostic prompt și tratament modern, cu rezultate bune pe termen lung!

Posibile complicații ale ganglionilor inflamați

Dacă adenopatia se datorează unei infecții localizate și aceasta nu este tratată, ganglionul se poate transforma într-un abces, prin formare de puroi și uneori fistulizare la piele. Abcesele adenopatice cu formare de cazeum la interior (țesut necrotic și inflamator) apar în mod specific în tuberculoza extrapulmonară și poartă denumirea de scrofuloză.

În cazuri foarte rare, limfadenopatia mediastinală poate deveni suficient de mare pentru a bloca fluxul de sânge de la nivelul venei cave superioare (vas care drenează sânge neoxigenat de la jumătatea superioară a corpului la cordul drept). Acest lucru poartă denumirea de sindrom de venă cavă superioară. Se manifestă prin edemul capului și al gâtului, uneori și al membrelor superioare, vene jugulare destinse, tuse și dificultăți în respirație. Sindromul de venă cavă superioară reprezintă o urgență medicală ce impune necesitatea unui diagnostic rapid și corect și a unui tratament prompt.

Tratamentul recomandat pentru adenopatii

Adenopatiile sunt adesea o manifestare a unui proces patologic subiacent, așadar ele nu au un tratament în sine, fiind vizată cauza producerii acestora. Dacă se suspectează o etiologie virala, tratamentul presupune odihnă, hidratare și tratamentul simptomelor însoțitoare, utilizând antialgice, antipiretice și alte simptomatice.

Se pot asocia antibiotice în tratament doar dacă este suspectată o cauză bacteriană sau se evidențiază o suprainfecție a ganglionului afectat – limfadenopatie cu exteriorizare de secreții purulente la piele.

Tratamentul complicațiilor include:

• incizia și drenajul abcesului ganglionar;
• radioterapie și chimioterapie pentru sindromul de venă cavă superioară.

Pentru adenopatiile localizate, persistente și fără o cauză identificată, biopsia excizională poate reprezenta singurul tratament necesar.

• 
  Pentru investigații și tratamente moderne, alege SANADOR!

Programează-te!