Abces pulmonar

Abcesul pulmonar este un tip de necroză parenchimatoasă care duce la constituirea unei cavități > 2cm care conține lichid purulent. Un abces pulmonar poate fi consecința unei infecții microbiene netratate corespunzător, complicată sau suprainfectată, deși există o multitudine de factori ce pot conduce la această condiție medicală.

În trecut, cele mai multe cazuri de abces pulmonar erau cauzate de complicațiile pneumoniei, mai precis din cauza Streptococcus Pneumoniae. Astăzi, 90% dintre abcesele pulmonare sunt cauzate de bacterii anaerobe: Bacteroides, Fusobacterium Nucleatum, Peptostreptococcus sau Veillonella. Față de cazurile de supurație difuză de tipul gangrenei pulmonare, abcesul este localizat, mai adesea în plămânul drept, în segmentul superior al lobului inferior sau segmentul posterior al lobului superior. Această manifestare are loc în 70% dintre cazuri la bărbați, în special la cei cu vârste cuprinse între 35 și 55 de ani.

Care sunt cauzele abcesului pulmonar?

Cele mai frecvente cauze care conduc la abces pulmonar sunt:

• Alcoolism cronic, diabet, cașexie, imobilizare prelungită;
• Bolile periodontale - se asociază într-o proporție ridicată cu abcesul pulmonar;
• Existența factorilor infecțioși precum tumorile, sinuzitele, bronșitele cronice, cancer suprainfectat;
• Pneumonie cu Pseudomonas,
• Stenoze bronșice tumorale, inflamate sau care prezintă cicatrici;
• Imunodepresie prin comă, anestezie, epilepsie, ebrietate, frig, tulburări de înghițire, paralizie laringiană;
• Cauze mecanice - obstrucție prin cheaguri de sânge, puroi, amigdalectomie.

Structura unui abces pulmonar

În faza inițială, abcesul pulmonar acut este o colecție de fluid delimitată de un țesut inflamat, din care rezultă o cavitate după necrozarea masei tisulare. Putem distinge trei elemente ale unui abces pulmonar:

• membrana piogenă, formată din țesutul necrotic în care se află resturi de parenchim pulmonar amestecate cu leucocite mai mult sau mai puțin alterate, depozite de fibrină, zone de țesut de granulație și fibroscleroză;
• cavitatea neregulată care conține puroi;
• reacția periferică parenchimatoasă.

Diagnostic

Pentru stabilirea unui diagnostic corect al abcesului pulmonar, se optează pentru consult de specialitate și se efectuează mai multe investigații paraclinice, deoarece examenul clinic obiectiv poate fi irelevant:

1. Imagistică

• Radiografie toracică - datorită evoluției subacute a bolii, aspectul radiologic poate diferi în funcție de stadiu. De aceea este necesară repetarea radiografiei pentru înregistrarea evoluției și pentru a evalua eficacitatea tratamentului;
• CT (computer tomografie) pulmonar - această metodă de diagnosticare oferă informații importante despre dimensiunea și localizarea abcesului, permițând și diferențierea de alte boli cu simptome asemănătoare (precum empiemul pleural latero-toracic);
• Bronhoscopia - este obligatorie la pacienții cu vârsta de peste 45 de ani, fiind utilă și pentru colectarea probelor pentru examenul bacteriologic.

2. Analize de laborator

• VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), fibrinogenul și proteina C reactivă cu valori crescute pot indica un abces pulmonar;
• Examenul sputei - poate indica prezența leucocitelor alterate sub formă de puroi, a fibrelor elastice sau a germenilor anaerobi la examinarea bacteriologică;
• Leucocitoza (> 20.000/mm3) cu neutrofilie;
• Anemie secundară - cauzată de procesul infecțios cronic.

3. Examen clinic general

În cazul unui abces pulmonar se pot constata febră, transpirații, paloare, scădere în greutate, astenie.

Tratament

Un tratament corect conduce la vindecarea fără sechele a 80% dintre pacienții care suferă de această afecțiune. În funcție de stadiul în care este diagnosticat abcesul, pot fi necesare diverse tipuri de tratamente: antibioterapie (cu spectru larg și toxicitate redusă), drenaj postural pentru prevenirea retenției puroiului în focarele supurative sau tratament chirurgical, în cazul abceselor pulmonare cronicizate (se practică rezecția lobară/segmentară/pulmonară).