Diagnosticarea abcesului hepatic
Metodele de diagnostic în abcesul hepatic includ efectuarea unui bilanț clinic și paraclinic. Din punct de vedere clinic, semnele și simptomele (febra, scăderea ponderală, durerile abdominale în cadranul superior drept) oferă medicului gastroenterolog indicii cu privire la natura afecțiunii, iar analizele de laborator, ce cuprind hemoleucograma, markerii inflamatori, markerii hepatici (albumina serica, fosfataza alcalină, transaminazele și bilirubina), pot susține sau infirma suspiciunea clinică.
Cel mai frecvent, în abcesele hepatice apar hipoalbuminemia și creșterea fosfatazei alcaline, în timp ce markerii de citoliză hepatică (ALT, AST) pot fi doar uneori crescuți. Hemoculturile sunt pozitive în jumătate din cazuri. Adesea, când acestea sunt pozitive și se izolează un germen precum un Stafilococ sau un Streptococ, abcesul hepatic este cauzat de un singur microorganism prin bacteriemie și diseminare hematogenă. Pentru persoanele la care se suspectează o infecție cu Entamoeba histolytica, pentru că au călătorit sau provin din zone endemice (America de Sud și America Centrală), un test rapid prin imunofluorescență poate fi utilizat pentru diagnostic.
Ulterior, imagistica medicală confirmă diagnosticul. Radiografia abdominală pe gol poate evidenția formațiunea chistică hepatică în interiorul căreia se poate observa un nivel hidroaeric, imagine tipică pentru un abces. Tomografia computerizată abdominală, examinarea RMN cu substanță de contrast și ecografia abdominală sunt metodele preferate de diagnostic. În cazul persoanelor alergice la substanță de contrast, ecografia poate identifica suficiente elemente pentru a stabili diagnosticul, dacă se corelează și cu tabloul clinic.
De asemenea, drenajul percutanat ghidat prin scanare CT sau cu ultrasunete (eco-ghidat) trebuie luate în calcul ca metode de diagnostic. În acest fel de va aspira lichidul din interiorul abcesului, care poate fi însămânțat ulterior pe medii de cultură, pentru izolarea microorganismului cauzal.
Testele serologice sunt și ele utile pentru identificarea infecțiilor de natură parazitară (Entamoeba histolytica, Echinococcus granulosus), însă pot rămâne pozitive toată viața și nu sunt utilizate pentru a diagnostica infecția acută.